marți, 23 noiembrie 2010

Vanatoarea de capete

Nu va speriati, nu am devenit ucigas in serie! Este vorba de noul meu job si de postarea detaliata mult promisa.
Deci, titulatura job-ului e „headhunter”. Definitie exacta nu am gasit, dar o sa incerc sa dau o explicatie din topor. Vanator de capete/headhunter/chasseur de tetes e cel care incearca sa gaseasca persoana potrivita pentru a ocupa o functie de conducere disponibila intr-o companie clienta. De cautat, cauti printre persoane care au experienta manageriala...
Cum cauti? Pai incepi prin a identifica companiile concurente care activeaza in acelasi sector cu clientul tau, continui cu a afla care sunt persoanele care ocupa functii similare cu cea disponibila si pui mana si ii suni si incerci sa afli daca se potrivesc intr-u totul cu specificatiile postului pe care il vinzi tu. Daca ai o potrivire buna (peste 90%), ii trimiti omului descrierea postului si ii ceri CV-ul. Daca se confirma parerea initiala, il chemi la testari (personalitate, inteligenta, aptitudini specifice postului) si la un interviu. Daca trece si de probele astea, ii faci un raport/prezentare si il trimiti clientului. Daca ii place, se stabileste o intalnire in 3. Apoi urmeaza alte interviuri numai cu clientul. Cam multi de daca, nu?!
Cam din 40-50 de persoane pe care le identifici si le suni, gasesti 7-8 potentiali candidati, iar din astia vreo 2-3 ajung pe masa clientului. Bine, doar dosarele, nu ei fizic! Si unul este angajat.
Ca instrumente de lucru (cautat candidati) ai mai multe site-uri cu CV-uri si cu lista companiilor care activeaza in Belgia. Si telefonul, aparat cu ajutorul caruia trebuie sa convingi secretarele sa ti-l dea pe cutare sau sa iti dea numarul de mobil sau...
Pentru unii dintre voi cred ca suna foarte cunoscut! Glumesc!!! Oare cine se ocupa cu asa ceva!?
Si acum detalii mai personale...
Incep sa ma dumiresc si eu ce am de facut si sa imi fac curaj sa vorbesc cu oamenii la telefon. Mi-a luat vreo cateva zile sa interiorizez faptul ca astia pe aici chiar sunt dornici sa auda de noi oportunitati. Si iti vorbesc frumos la telefon. Iar daca nu au chef, nu fac scandal. Asa ca, s-ar putea chiar sa am succes in afacere.
Sefa mea este foarte de treaba si are un caine super dragalas.
Colegul meu este la primul job, dar este specializat in „resurse umane” si cunoaste cultura acestei tari ca este de aici. Deci, are un avantaj... Dar eu sunt eu!!!
Biroul este intr-o zona foarte frumoasa, la iesirea din oras. Bine, nu va ganditi ca urmeaza camp deschis! Urmeaza o suburbie care e lipita de oras. Fac cam 40 de minute de acasa pana la locul faptei. Asta e cam singura parte mai putin pozitiva.
Cam atat pentru azi, ca maine urmeaza o noua zi de munca!

Un comentariu:

  1. http://www.georgebutunoiu.com/blog/
    S-ar putea sa-l stii. E o somitate in domeniu. La firma la care am lucrat in Romania, managerul a fost adus prin head-hunting, ocazie cu care am aflat si eu despre acest job interesant. Si chiar am inceracat sa-l implementam in recrutarea agentilor de top de pe piata. Anyway: foaaarte interesant ceea ce implica head-huntingul!

    RăspundețiȘtergere