Facebook

Poate stiti, poate nu stiti, dar pe mine nu ma prea incanta sa stau pe la calculator sau la telefon si sa vorbesc cu lumea. Prefer intalnirile fata in fata, mi se par mai personale si mai interesante.

Oricum, in prima propozitie cred ca trebuia sa folosesc timpul trecut pentru ca, de ceva vreme, lucrurile s-au schimbat. Cu vorbitul la telefon e de la sine inteles, ca doar din asta ar trebui sa imi castig existenta... Cu comunicarea prin intermediul calculatorului, nici eu nu inteleg prea bine ce s-a intamplat! Pentru a elucida dilema, este necesara o introspectie aprofundata a eu-lui interior si o analiza comparata a schimbarilor situationale din momente diferite ale existentei personale. Oau! Am scris eu asta?!

Introducere cam lunga! Ar fi cazul sa trec la subiect!

Contul meu de Facebook a fost facut din nu se stie ce ratiune (daca aflati, sa ma anuntati si pe mine!). Cred ca vroiam sa caut pe cineva... A, da! Mi-am amintit! Deci nu sunt chiar asa de batrana, pana la urma. Deci... contul de Facebook l-am facut ca sa iau legatura cu fostul meu coleg de facultate care locuieste in Bruxelles. Bine, de fapt cu sotia lui care era prezenta in aceasta retea de socializare. Scopul a fost atins si contul a ramas activ.

La inceput ma enerva taaare! Nu de alta, dar pentru orice tampenie primeam un mail. Mai primesc si acum, dar folosesc alta adresa de e-mail in mod curent, deci nu mai e asa de enervant! Stiu, pot sa dezactivez optiunea cu anuntatul. O sa o si fac la un moment dat, dar prefer sa scriu pe blog decat sa umblu prin setari.

Tot la inceput, nici nu eram asa deschisa sa il fac prea public. Fobii, intelegeti voi.

Apoi am ajuns in Belgia si am inceput sa primesc raspunsurile alea ciudate la anunturi, deci numai cand auzeam de impartasit informatii cat de cat personale prin intermediul Internetului ma zbarleam toata!!! Dar a trecut. Faza cu zbarleala, ca telefoane de la persoane cu o sexualitate debordanta, dar cu potenta invers proportionala, inca mai primesc.

Si, la un moment dat, din plictiseala (s-a terminat serverul de Travian!) am inceput sa mai bantui prin mediul virtual si sa analizez indeaproape Facebook-ul.

Cu aceasta ocazie am dat de oameni cu care nu am mai vorbit de mai mult de 9 ani si am aflat ca sunt casatoriti, au copii, s-au mutat in alte tari etc...

Ce mi se pare interesant este ca oamenii isi adauga la retea foarte multe persoane pe care le-au cunoscut candva in viata, dar nu isi dau niciun interes sa si comunice efectiv. Adica, oau, au cate 100 de prieteni in lista (cel putin), dar vorbesc cu unul sau doi. Mai mult, daca trimiti tu un mesaj, nici nu catadicsesc sa iti raspunda. Pai, atunci care mai e scopul retelei de socializare?! Sau oare s-a schimbat definitia termenului de cand am terminat eu facultatea?! Nu cred...

Ce iar nu pot sa inteleg este abordarea intr-un mod mult mai extensiv a aceluiasi termen. Adica, oameni pe care i-am vazut de maxim 2 ori in viata mea si cu care am schimbat maxim (repetitie intentionata, nu carcotiti) 10 cuvinte mi-au cerut prietenia! Ha, asta cu „iti cer prietenia” suna ca acum 20 de ani cand un baiat cerea prietenia unei fete. La unii (2, mai exact) le-am acceptat cererea, la altii, nici nu ma gandesc.

Oricum, am inceput sa privesc contul meu de Facebook ca o metoda de a sta in contact cu oamenii cu care vorbesc mai rar. Asa, cel putin, mai vad si eu poze cu ei.

Trebuie sa recunosc ca, prin intermediul retelei pusa in discutie, am reusit sa imi gasesc fosti colegi de a caror soarta nu mai stiam nimic, dar eram foarte curioasa. Aici trebuie mentionat P, fost coleg de banca de prin scoala generala. Frumos baiat! (Vezi sa nu iti iei nasul la puratre, ca stiu ca o sa citesti!) A ramas la fel. Si mai si scrie... Dar reclama o sa ii fac intr-o postare dedicata. Chiar imi pare bine ca am dat de el.

Problemuta mea e ca am adaugat in lista si unele persoane cu care nu prea am ce sa comunic. I-am pus acolo numai pentru ca am facut facultatea impreuna... Acum mi-e jena sa ii scot. Dar cred ca o sa supravietuiesc.

Oricum, pe Facebook incap mai multe poze, deci pot sa imi postez capturile acolo. Promit ca intre Craciun si Revelion, cand o sa am acces la DVD-ul cu poze care acum e in Romania, o sa pun si poze cu mine in rochia de mireasa turcuoaz. Sunt convinsa ca nu o sa intrati voi atunci pe blog, dar dupa 1 ianuarie tineti aproape!

Buun! Acum ma duc sa vad cine mai e pe Facebook.