Blogul s-a mutat!

Salutari tuturor!
Dupa cum va amenintam, am mutat blogul. Noua lui casuta e http://mironamitache.net. De ce l-am mutat? Ca sa mai diversific oferta si sa pot sa imi pun in practica niste idei organizatorico-administrative. Va invit sa il vizitati, sa subscrieti si va rog sa nu va mirati daca o sa mai constatati ceva schimbari pe parcurs. Dar, stiti cu sunt femeile, capricioase si nemultumite...

Anunt de interes national

Dragilor, vreau sa fericesc pe cineva. Dar sa ma explicitez...

O familie belgiana compusa din mama la vreo 56 (arata muuult mai tanara), activa, inca in campul muncii, si doi copii – un baiat de 21 ani si o fata de 23, ambii studenti cu domiciliul acasa, cauta FEMEIE IN CASA.

Ce trebuie sa faca persoana in cauza? Sa acorde patru ore pe zi casei, timp in care trebuie sa faca curat. Restul zilei si duminica sunt libere!

Ce ofera? Pai pun la dispozitie cazarea si masa, adica contravaloarea a circa 600-700 de euro lunar. Cazarea consta in 2 camere – un dormitor si un mic living – doar ale angajatei, baile si bucataria comune cu restul locatarilor casei, masina de spalat etc.

Ce cauta? O persoana dinamica, corecta, nefumatoare sau foarte putin fumatoare, care sa nu se dea inapoi de la facut curat in cele 4 ore alocate casei.

Acum o analiza putin mai detaliata a situatiei.

Doamna/domnisoara in cauza ar trebui sa fie serioasa si sa inteleaga ca suma pe care o scuteste neplatind chirie si mancarea este semnificativa, adica fix cat un salariu part-time. Nefiind obligata sa munceasca full-time (24/24 h), poate sa isi gaseasca ceva care sa ii asigure aceeasi suma in mana. In zona sunt destule case instarite unde se pot gasi destule de ore pentru facut curatenie... De asemenea, doamna care ofera jobul are destui frati si surori unde s-ar mai putea gasi de munca contra-cost.

Cheltuielile impricinatei constau in biletul de avion pentru venit incoace si vreo ceva euro ca sa aiba pentru cheltuieli minore in primele luni pana isi gaseste job-uri aducatoare de venituri suplimentare.

Candidaturile se primesc la adresa de e-mail mitache.mirona@gmail.com.

Actele, partea a doua!

Acum vreo cateva saptamani, MC ma suna si imi spune ca a constatat ca numarul lui de TVA nu e activ si ca, probabil, nici al meu. Eu, Toma Necredinciosul, o tin pe a mea si sustin ca al meu activ. Ca doar eu sunt mai cu mot! Asta pana cand constat ca nu imi vin formularele pentru declaratiile de TVA.

Abia atunci incep sa imi pun intrebari si sun la „controlorul de TVA” care imi spune ca nu e activ pentru ca nu am numar national. Poftim?! Dar inca de cand am! Si mai spune ea ca o sa ma viziteze saptamana urmatoare la domiciliu. Dupa asta a urmat o conversatie tare „interesanta” cu tantica. Adica eu incerc sa ii explic ca nu sunt acasa decat dupa ora 18.30, ca as prefera sa imi dea un telefon inainte si ca, daca as vizita-o eu, sigur ne-am intalni. Dar tanti o tine pe a iei si concluzioneaza ca o sa vina acasa si, daca nu ma gaseste, o sa imi lase formularul in cutia de posta si eu sa il returnez completat.

Am asteptat cuminte formularul si, pentru ca aveam niste rubrici referitoare la niste date pe care vroiam sa ma conving ca le au in evidente, am decis sa il duc personal si sa nu il trimit prin posta. Si cum mai aveam pe lista „de rezolvat” si alte chestii administrative, am decis sa imi iau o zi libera (respectiv, martea trecuta) si sa impusc 4 iepuri dintr-o lovitura. Stiti voi, speranta moare ultima! Mai ales in Belgia...

M-am pregatit temeinic pentru ziua cu pricina: mi-am facut programari si am inventat legende plauzibile ca sa trec de paznicii institutiilor unde nu aveam asa ceva. Primul punct pe ordinea de zi a fost controlorul de TVA, respectiv tantica care isi are sediul in impozantul Finance Tower, cladire in care nu se patrunde decat pe baza de programare. Asa umbla vorba... Astia inca nu au auzit de romani! Eu m-am dus cu tupeul caracteristic la receptie, le-am aratat hartia si le-am spus ca am intalnire cu cucoana. M-au crezut si mi-au dat card de acces in cladire si instructiuni scrise (formular tipizat), ca ai nevoie de asa ceva la cat e de mare cladirea. Ajung la biroul cautat, imi cer scuze ca dau buzna fara programare („invarteam cusma in maini”) si ii dau formularul. Bine ca am trecut pe acolo ca am lamurit si alte probleme existentiale, legate de persoana mea, ale autoritatilor finantiste. Spre exemplu, ei se jurau ca eu am ca obiect principal de activitate „spalarea geamurilor si a vitrinelor”. Sincer, eu nu ma vad pe o schela, la 10 m inaltime, facand asta. Poate m-as urca pe un astfel de dispozitiv ca sa prind un candidat... Si o alta nedumerire mare a lor era de ce nu am nevoie de contabil. Pai de ce as avea?! Pot sa completez o declaratie de TVA, dragilor. Am trait in Romania, tara unde inveti sa faci orice.

Dupa ce am lamurit problemele cu doamna, am trecut la a doua intalnire programata dimineata, adica la Partena, cei care se ocupa de asigurarile mele. Ajung la agentia lor principala, pentru ca cea de care apartin eu e la „dracu, in praznic” (scuati expresia!), imi iau un bon de ordine la un ghiseu care parea potrivit si... astept! Cam o ora. Ajung la momentul „Z”, ma duc la tanti si ii expun problema mea, adica in ce cont si cum platesc comisionul lunar pentru mutualitate. Se uita tanti cam ciudat la mine si, dupa un minut imi spune ca am gresit ghiseul pentru ca acolo e Partena simplu si PartenaMut e in alta parte. Hmmmm, stai sa inteleg... Sunteti toti in aceeasi incapere, lucrati pentru aceeasi companie, dar nu puteti sa imi dati o explicatie simpla?! Diviziunea muncii! Pana la urma imi spune ca o sa imi dea un bon prioritar pentru celalalt ghiseu, daca tot am asteptat deja asa mult. Ce dragut!!! Cu ajutorul bonului prioritar, am ajuns destul de repede la ghiseul de care aveam nevoie, am obtinut raspunsul si am plecat acasa.

In apartament am avut parte de o ora de relaxare pentru ca A studia cu o colega pentru un recital-angajament. Asa ca am facut ceva headhunting, cu muzica simfonica in fundal. Fain, mai ca imi vine sa vorbesc cu sefa sa angajam permanent o formatie sa ne cante la birou. Bine ca m-am relaxat, pentru ca dupa-amiaza mai aveam pe lista 2 probleme administritative.

Dupa ce m-am alimentat sanatos ca sa am energie, m-am dus la ING, denumita generic “Banca” in continuare. La Banca dau peste o tipa cu care aveam intalnire stabilita pe Internet si care, din fericire, vorbea si engleza. Ii expun prima problema: am Home Banking, dar nu imi vad contul. Foarte nedumerita, verifica ea si constata ca cine mi-a activat serviciul a uitat sa imi conecteze si contul. Ce tare! A durat fix 10 secunde sa remedieze situatia. Trecem la a doua problemuta care presupunea ca eu vreau un card de credit. Nu ca am nevoie de bani de pe el, ci pentru ca pe aici sunt comercianti care nu accepta plata cu un card de debit (cum am eu) si nici nu pot plati cu el pe Internet. Asta nu s-a rezolvat pentru ca trebuia sa am cel putin 3 salarii evidentiate in cont. Plus ca trebuie sa ma duc la agentia unde mi s-a deschis contul... Bun, plauzibile explicatiile, mai asteptam o luna! Oricum, cu aceasta ocazie, am aflat ca in baza de date a Bancii eu figurez ca exercit meseria de artizan.

Ultima oprire din acea zi minunata urma sa fie la Primarie, unde trebuia sa prezint actele de autorizare stampilate de Partena (desi, cica, legea zice ca nu e necesar) si sa vad ce pazeste Politia de nu ma mai viziteaza sa se convinga ca nu dorm in strada. Pe la 4 ajung la institutia in cauza si ma ia o tanti in primire la usa si imi spune ca e greva. In singura zi in care au program dupa amiaza, e greva?! Nu m-am enervat pentru ca nu era cazul. Problema am rezolvat-o ieri, cand nu mai era greva. Din fericire. Bineinteles ca Politia m-a vizitat, dar nu m-au anuntat. Aparent au constat ca locuiesc acolo unde am declarat. Si, formalitatile fiind indeplinite, mi-am primit si ID-ul de Belgia. Adica o tidula A4, ca daca il vreau pe ala electronic trebuie sa ma mai duc o data, sa mai stau la o coada... Da, cand o sa rezolv cu cardul de credit, o sa incerc si asta.

In concluzie, am petrecut o zi si jumatate ca sa rezolv niste lucruri pe care tot nu le-am rezolvat si am aflat ca numai headhunter nu sunt, ci artizan sau spalator de vitrine.

Ajutor!

Daca nu vreti sa fac o criza de isterie si sa imi arunc laptop-ul pe geam (si, daca cititi blogul, nu cred ca vreti!), intrebati toti prietenii si gasiti o solutie la problema de mai jos.

Conexiunea la internet e dial-up si in apartament sunt 2 calculatoare care se conecteaza wireless. Pentru a realiza reteaua, am achizitionat un 2in1, router si modem, model TD-W8901G (TP-LINK). In cursul setarii sale, a cerut sa bifam daca vrem sa limitam accesul in retea numai la calculatoare care utilizeaza acelasi sistem de operare. Si, cineva (nu dam nume!) a bifat „Yes”.

Deci, in prezent, nu putem parola reteaua pentru ca eu am Windows 7 si A are XP. Nu sariti, ca am incercat si ea nu se mai poate conecta. Nu putem reinstala sistemul de operare pe al ei, ca nu duce 7. Iar al meu nu functioneaza bine cu XP. Plus ca setarea implicita e pentru Windows 7.

Am incercat sa reinstalez modem-ul, adica sa refac aceeasi pasi ca si prima data ca sa schimb setarea, dar nu ma lasa. M-am gandit si sa refac toti pasii pe celalt laptop, dar nu se poate pentru ca nu ii poate fi dezactivata conexiunea wireless. Nu intrebati de ce...

Problema e ca, de vreo 4 zile se tot leaga unul in retea. Si cand apare el, eu nu mai am conexiune! Sau e foarte proasta! Ori descarca dinozauri, ori fura Internet pentru mai tarziu...

Deci, astept solutii! Repede, ca innebunesc!

Vanatoarea de capete

Nu va speriati, nu am devenit ucigas in serie! Este vorba de noul meu job si de postarea detaliata mult promisa.

Deci, titulatura job-ului e „headhunter”. Definitie exacta nu am gasit, dar o sa incerc sa dau o explicatie din topor. Vanator de capete/headhunter/chasseur de tetes e cel care incearca sa gaseasca persoana potrivita pentru a ocupa o functie de conducere disponibila intr-o companie clienta. De cautat, cauti printre persoane care au experienta manageriala...

Cum cauti? Pai incepi prin a identifica companiile concurente care activeaza in acelasi sector cu clientul tau, continui cu a afla care sunt persoanele care ocupa functii similare cu cea disponibila si pui mana si ii suni si incerci sa afli daca se potrivesc intr-u totul cu specificatiile postului pe care il vinzi tu. Daca ai o potrivire buna (peste 90%), ii trimiti omului descrierea postului si ii ceri CV-ul. Daca se confirma parerea initiala, il chemi la testari (personalitate, inteligenta, aptitudini specifice postului) si la un interviu. Daca trece si de probele astea, ii faci un raport/prezentare si il trimiti clientului. Daca ii place, se stabileste o intalnire in 3. Apoi urmeaza alte interviuri numai cu clientul. Cam multi de daca, nu?!

Cam din 40-50 de persoane pe care le identifici si le suni, gasesti 7-8 potentiali candidati, iar din astia vreo 2-3 ajung pe masa clientului. Bine, doar dosarele, nu ei fizic! Si unul este angajat.

Ca instrumente de lucru (cautat candidati) ai mai multe site-uri cu CV-uri si cu lista companiilor care activeaza in Belgia. Si telefonul, aparat cu ajutorul caruia trebuie sa convingi secretarele sa ti-l dea pe cutare sau sa iti dea numarul de mobil sau...

Pentru unii dintre voi cred ca suna foarte cunoscut! Glumesc!!! Oare cine se ocupa cu asa ceva!?

Si acum detalii mai personale...

Incep sa ma dumiresc si eu ce am de facut si sa imi fac curaj sa vorbesc cu oamenii la telefon. Mi-a luat vreo cateva zile sa interiorizez faptul ca astia pe aici chiar sunt dornici sa auda de noi oportunitati. Si iti vorbesc frumos la telefon. Iar daca nu au chef, nu fac scandal. Asa ca, s-ar putea chiar sa am succes in afacere.

Sefa mea este foarte de treaba si are un caine super dragalas.

Colegul meu este la primul job, dar este specializat in „resurse umane” si cunoaste cultura acestei tari ca este de aici. Deci, are un avantaj... Dar eu sunt eu!!!

Biroul este intr-o zona foarte frumoasa, la iesirea din oras. Bine, nu va ganditi ca urmeaza camp deschis! Urmeaza o suburbie care e lipita de oras. Fac cam 40 de minute de acasa pana la locul faptei. Asta e cam singura parte mai putin pozitiva.

Cam atat pentru azi, ca maine urmeaza o noua zi de munca!

Sunt legalista!!!

Adica, oficial, muncesc, locuiesc si, implicit, exist in Belgia. Bineinteles ca sunt tot un numar!!! Numerele astea o sa ne transforme incet, incet in robotei...

Dar sa o luam cu inceputul. Adica cu ce a urmat dupa ce am fost intrebata daca vreau jobul.

Stiam ca joi e zi libera pe aici, asa ca nu m-am agitat. Dar vineri am inceput sa sun. Bineinteles ca nu am dat de nimeni de dimineata, abia dupa-amiaza am gasit-o pe Nadia Codreanu cu care am stabilit o intalnire pe Skype pentru a doua zi in vederea discutarii detaliilor. Cu aceasta ocazie mi-am facut si cont de Skype!

Partea intai – actele de independent

Luni dimineata m-am dus la noul meu loc de munca si am intrebat daca o sa mi se faca un contract, act ce ar facilita foarte mult indeplinirea restului de formalitati... Bineinteles ca mi s-a facut un contract (e asa frumusel!) cu antet, stampile si semnaturi. Am sunat-o pe Nadia Codreanu (daca ajungeti pe aici si aveti nevoie de acte, va recomand sa o contactati) si am stabilit sa ne intalnim direct pentru ca la Partena (agentia care urma sa se ocupe de facerea actelor) nu a reusit sa obtina o intalnire prin telefon.

Pe la 12.00 a inceput micul cosmar cu autorizarea... M-am intalnit cu Nadia si am mers la Partena unde erau fooooooorteeeee multi oameni (nu mi s-a stricat tastatura!). Bineinteles ca atunci nu se putea face nimic si am fost reprogramata (adica pusa pe lista de asteptare peste randul altora) la 13.30. In timpul asta am mai vorbit cu Nadia una-alta si am incercat sa imi fac un abonament pe liniile de transport. Si acolo era aglomeratie si, pana sa imi vina randul, a trebuit sa fug la Partena. Dar, in drum spre iesire, am mai luat un bon de ordine in speranta ca pana o sa imi vina urmatorul rand o sa termin cu actele.

Deci, am ajuns la Partena unde a trebuit sa ii explic domnului care s-a ocupat de actele mele ca vreau sa imi treaca ca si obiecte de activitate si curatenia, gradinaritul etc. nu doar pe cele de birou si consultanta. Aici trebuie sa precizez ca Nadia mi-a spus ca multi romani cu studii superioare care isi fac acte de independent prefera sa nu scrie activitatile „de jos” pentru ca simt ca le scade prestigiul. Interesant! Parca s-ar fi nascut cu diploma in mana!

In timp ce tipul se ocupa de completarea dosarului meu, m-am dus la posta sa platesc taxele. Alta coada!!! Parca toti bruxellezii ar fi avut treaba unde aveam si eu. La posta am vazut si niste specimene interesante: un tip de maxim 25 de ani care parea drogat/bolnav psihic si care avea un fel de matreata pe care nu pot sa o descriu ca mi se face rau, doi boschetari si mai jegosi care dormeau pe podea...

Am reusit sa platesc si m-am intors la agentie. Gata cu inregistrarea ca si independent (un fel de persoana fizica autorizata)! Mai trebuia doar sa comunic un numar de cont bancar ca sa imi dea si numarul de platitor de TVA.

Apropo de acest numar, Nadia m-a sfatuit sa platesc un comision de 50 de euro si sa deleg tot agentia sa se ocupe de obtinerea lui. Daca m-as fi ocupat eu, nu ar fi costat nimic dar existau mari sanse sa nu il obtin. Cauza: multi romani care au venit pe aici si au facut invarteli. Cinste lor! Altceva nu pot sa spun...

In total, actele de independent m-au costat 127 euro.

Odata cu aceste acte, am si asigurare medicala si sociala. Cea medicala e valabila in deplinatatea facultatilor sale abia peste 3 luni, pana atunci doar pentru urgente. Sincer, sper sa nu o folosesc niciodata.  

Si cand am ajuns iar la sediul STIB (societatea de transport in comun de aici) tocmai imi venea randul. Asa ca am si abonament!

Partea a doua – Maison Communale, adica Primaria

Marti dupa-amiaza, pe la 17.00, am ajuns la locul faptei ca sa imi declar rezidenta, inarmata cu actele de independent. Am asteptat o vreme, dar nu foarte mult, am fost preluata de un functionar care mi-a facut o parte din formalitati. Cealalta parte, cand vin cu documentul cu numarul de independent (care mi-a parvenit pe mail si l-am prezentat listat) stampilat de agentia care mi-a facut actele. Mda!

Am primit o hartie in care scrie ca am fost la ei si mi se atribuie un Numar National. Yeeee! Sunt un numar in Belgia!

Acum trebuie sa astept sa ma viziteze Politia ca sa se asigure ca traiesc aici si nu pe strada, apoi ma duc iar la Primarie, inclusiv cu documentele stampilate, si imi cer buletin de Belgia. Abia astept! O sa pot sa ma plimb cu el in toata Europa, chiar si in tarile scandinave care nu sunt membre UE. Sper...

Amuzant este ca mi s-a spus ca in Belgia eu nu sunt casatorita. Pentru a mi se recunoaste casatoria, trebuie sa aduc certificatul roz si pe cel de nastere, apostilate, pentru a fi consemnate si aici. Nu am inteles faza cu apostila... Doar sunt format european si sunt emise intr-o tara din UE!

Partea a treia – contul la banca

Inspiratia divina, sau de orice fel o fi ea, m-a facut luni sa intru pe internet si sa imi fac o programare la agentia ING de peste drum de casa mea pentru miercuri dimineata. Asa ca, miercuri ma prezint cu un teanc de documente (contract de munca, actul de la Primarie si autorizarea ca si independent) la banca, ca doar aveam programare la 9.00. Inca mai sunt naiva si cred ca in Belgia programarile se respecta. Bineinteles ca nu am fost luata in primire decat pe la 9.45!!!

Dupa ce functionarul foarte relaxat imi scrie in toate actele ca sunt nascuta pe 20/01/1900 (vorba amicului AX: areti foarte bine pentru cineva in varsta de 110 ani!!!) si imi spune ca numarul national nu e valabil, probabil e provizoriu (pai daca a gresit data nasterii!!!), imi face contul. Oau! Am cont in Belgia!

Omul incepe sa imi explice ce alte produse poate sa imi ofere banca si eu ii spun ca o sa imi contactez contabilul! Ce gluma buna! Sunt propriul meu contabil... Apoi insista sa imi dea un card provizoriu, poate am nevoie de el pana vine cardul meu, peste vreo 10 zile. Bine, fie, numai sa scap de tine!

Primesc si cardul provizoriu si ii activez si noul PIN. De asemenea, mi se activeaza si Home Banking. Pacat ca nu am niciun ban in cont! Dar o sa vina... Si atunci sa te tii shopping! Dupa ce intregim familia, dupa ce platim datoriile, dupa...  

Dupa ce termin cu banca, imi spun ca, daca tot o sa ajung in centru (nu ca as fi departe...) ca sa iau tram-ul inspre munca, pot sa incerc sa stampilez si actele ca sa nu mai pierd o noua zi. Bineinteles ca la Partena era din nou coada... Dar, ca un roman autentic ce sunt, ma duc direct la nenea care mi-a facut dosarul (era liber) ii zambesc si il rog sa imi stampileze actele. Cu ocazia asta, i-am dat si numarul de cont.

Si uite asa am devenit un belgian in devenire.

Statutul de independent de aici e cel mai prost, dar e mai bun decat cel de bugetar din Romania. Adica, pentru statutul de aici o sa ai cea mai mica pensie (vreo 700 de euro pe luna) si impozite mari (in functie de venit, ajung pana la 45%), dar ai acces la sistemul sanitar si la multe alte lucruri. Plus ca, inca, o pensie de 700 de euro nu mi se pare chiar atat de mica. Cu doua, deja traiesti binisor.

In cursul facerii, am concluzionat ca lui Mr. G o sa-i fie foarte usor cand o sa vina. Asta daca ma duc cu certificatul de casatorie la Primarie ca sa il declar oficial ca si sot!  Ideea e ca e suficient sa se duca si sa spuna ca e sotul doamnei X, care are deja acte aici, si primeste buletin. Plus ca pot sa il trec pe asigurarea mea de sanatate si 3 luni are dreptul sa munceasca pe permisul meu de independent fara sa plateasca taxe. Si sa mai spuneti ca viata barbatilor nu e mai usoara decat a femeilor!!!

Pana ma duc sa ma asigur ca sunt oficial maritata in Belgia, pot sa imi fac de cap. Doar sunt celibatara!!! Asa ca acum ma duc sa analizez oportunitatile...

Primul Job veritabil

Adica unul care implica utilizarea intensa a creierului. Povestea?! Destul de simpla!

Totul a pornit de la cineva din Romania care a vazut CV-ul meu si a aflat ca vin in Bruxelles sa imi caut de munca. Din proprie initiativa, din cate stiu eu, a trimis documentul auto-laudativ prin intermediul e-mailului la cineva din capitala europeana, belgian care, in dulcele stil clasic lent de aici, a dat mai departe la firma de resurse umane cu care coopereaza de obicei.

Saptamana trecuta, cred ca joi, in timp ce incercam sa dorm putin, primesc un telefon de la o tipa care imi spune ca este de la compania A, ca are CV-ul meu in fata si ca ar vrea sa ne vedem, sa imi testeze abilitatile si calitatile, sa avem un interviu si poate imi da niste idei unde sa caut un job potrivit mie. Biine! Cand? Miercuri dimineata la 10.00. Bineinteles ca am cautat pe Internet sa vad ce e cu ei si am aflat ca sunt filiala belgiana a unei mari firme internationale specializate in „head hunting” (cauta personal doar pentru posturi de conducere). Deci, ce caut eu la ei?!

Oricum, azi dimineata, imbracata frumos, machiata si cu parul prins (lucruri destul de rare la mine) m-am prezentat la locul faptei, situat aproape la iesirea din oras. Ma ia in primire un tip care parea cel mult intern (dar nu, e chiar angajat acolo) si care ma pune sa dau niste teste de personalitate (inclusiv CPI, pentru cunoscatori) si de verificare a abilitatii in vanzari. Cred ca l-am disperat, pentru ca terminam fiecare test mult mai repede decat se astepta el. Dupa toate astea, ajung in biroul tipei cu care am vorbit la telefon. Doamna HG incepe o conversatie despre ce caut, ce stiu sa fac etc. si, la un moment dat ma intreaba daca as putea sa vand. Mintea mea: ce sa vand?! Vocea mea: pot sa fac orice! Plus zambetul fermecator de rigoare! Si uite asa HG incepe sa imi explice ca ea cauta colaboratori pentru afacerea ei si ca, daca sunt dispusa sa invat cum merge treaba cu „resursele umane”, poate sa imi ofere chiar ea un job. Part-time in prima faza, ca sa vada cum ma descurc si cat de repede invat, si, daca totul merge bine, trecem la full-time.

Pentru asta trebuie sa imi fac actele de independent (de care am fugit!) si o sa ma plateasca cu 700 euro pe luna. O sa fac o postare speciala cu toti pasii necesari pentru acte. Deci, pentru 4 ore de munca pe zi iau 700 de euro?! Fain! Nu! Nu comparati cu salariul meu din Romania. O sa va deprimati...

Mai multe detalii despre ce inseamna efectiv jobul meu, dupa ce ma dumiresc si eu... In principiu, daca una din companiile cliente cauta un manager, noi ii cautam pe cei competenti care deja lucreaza in alte parti si ii convingem sa schimbe firma. Adica, recrutam... Suna cunoscut?!

Oricum ar fi, beneficiile sunt destul de importante. In primul rand, daca nu ma potrivesc o sa vad care sunt clientii firmei si o sa imi caut singura alt job. In al doilea rand, experienta in CV – resurse umane si psihologie aplicata!!! Bila neagra: mi-am distrus tocurile de la botine!

Apropo de testele pe care le-am dat azi – le-am mai dat si altadata, dar nu am vazut niciodata rezultatele. Azi le-am vazut. Concluzii: ma cunosc foarte bine si m-am convins ca parerea buna pe care o am despre mine nu este exagerata, ci foarte indreptatita. Fiecare intelege ce vrea.

In final, ii multumesc persoanei care a intermediat trimiterea CV-ului in Belgia. Nu dam nume!

Si, si mai in final, vreau sa mentionez ca urmeaza vreo 3 zile lucratoare libere pentru belgieni (joi, vineri si luni), deci pentru noi urmeaza un nou week-end dezmatat!

Noul meu loc de munca

Dupa ce saptamana trecuta am gasit un anunt pe Internet care spunea ca o cafenea din apropierea casei mele angajeaza serveuse, vineri am decis sa fac o vizita.

Patronul, un belgian venit din Bangladesh acum 15 ani. Vorbea omul o franceza pocita (olandeza mea e mai clara!) incat l-am intrebat daca nu vrea sa vorbim in engleza. A rasuflat usurat si a decis sa ma angajeze. Sincer, franceza mea e mai corecta decat engleza lui!

Bine, l-am mintit cu zambetul pe buze si i-am explicat ca am fost la Comuna (un fel de primarie de sector) sa ma inregistrez, dar sunt prea multe cereri si mi-au spus sa ma intorc in ianuarie. Deci, nu am acte. Dar nu a parut sa ii pese prea tare.

Salariul e mic tare, comparat cu ce e aici, adica 5 euro/ora. Teoretic o sa muncesc de luni pana sambata intre 11 si 15, deci cam 480 de euro pe luna, plus bacsisurile. Nu vreau sa fac comparatii cu fostul meu job din Romania!!! Din nou, prietenii stiu de ce!

Azi a fost prima zi de munca si am inteles si de ce jobul e platit asa prost. Urmeaza povestea! Scurta, dar relevanta.

Cafeneaua a fost cumparata de actualul detinator acum 4 luni de la o doamna mai in varsta care reusise sa adune o clientele stabila. Dupa schimbarea proprietarului, vreo luna a mers treaba, dar au inceput sa apara probleme cu personalul. Si personalul prost a atras dupa sine pierderea clientelei!

Buun! Deocamdata mie imi convine sa iau 120 de euro pe saptamana pentru 4 ore de frecat menta (immm! ce frumos miroase!). Plus ca mai capat si experienta pentru cand o sa imi fac acte. Sper totusi sa vina mai multi clienti, atrasi bineinteles de personalitatea mea debordanta, care sa imi lase bacsisuri!

Plus ca e o chestie stabila care ma obliga sa imi fac si un program. Si nici nu trebuie sa dau bani pe transport ca sa ajung la munca. Asa ca, deocamdata numai beneficii!

Tigarile

Dupa cum probabil fumatorii stiu, sau nu, in alte tari din UE (incluzand si Belgia in aceasta categorie) tigarile sunt scumpe. Tare scumpe! Adica, un pachet de 19 tigari costa intre 4,3 si 5 euro. Te cam arde si la buzunar...

Dar, exista alternative mai ieftine. Spre exemplu, tutun la punga, de marca, foite la pachet si filtre la set. Cu maxim 7 euro iti faci cam 100 de tigari. Si, uite asa, inveti sa rulezi tigari. Bineinteles ca am incercat si eu. Sa rulez, nu sa fumez! Si chiar prinsesem un pic de experienta. Intr-atat incat un amic cand a vazut cum le fac nu a vrut sa creada ca nu am fumat in viata mea! A trebuit sa depuna A marturie pentru mine. A, exista si niste aparate care pot rula in locul tau, dar inca nu am vazut unul.

O alta alternativa o reprezinta achizitionarea de tabac si tuburi (adica doar cilindrul de hartie cu filtrul atasat) si a unui aparat mic de plastic care iti realizeaza obiectul viciului. Unul din asta avem si noi...

Si, inca un pont, in Luxembourg chestiile legate de alcool si tigari sunt mai ieftine pentru ca nu au aplicate o serie de taxe.

Deci, aviz fumatorilor!

De marti si pana azi (duminica)...

Da, stiu, a trecut cam mult. Mea culpa! Sper sa imi amintesc toate detaliile interesante!

Sa incepem...

Marti, incepand cu ora 14.30, am fost la munca. De fapt, la ora mentionata ne-am reunit in fata unei statii de metrou situata la una din extremitatile Bruxellului. Locul de munca: primul supermarket bio deschis de reteaua Colruyt in Belgia, magazin situat la intrarea in Leuven.

Ne imbarcam in masini, 2 ale unor colegi muncitori si dubita patronului. Eu nimeresc intr-un Audi break condus de un marocan cu origini in Casablanca, dar nascut in Belgia, pe numele sau Aladin. In fata, un alt arab, Hassan sau Hussein, nu mai stiu exact... Eu la mijloc in spate, in dreapta si in stanga mea cate un coleg de origine africana (adica negrii, dar nu vreau sa sune urat!).

Dupa vreo 15 minute de mers ma lovesc 2 constatari. Prima, neam de neamul meu nu a mers intr-o masina cu 2 arabi si 2 africani. Oau! A doua: pe tinerii astia smecherasi care vorbesc franceza strazii nu ii inteleg!!! Pai, ei rostesc cuvintele fara articol, fara final si le mai si balmajesc!

Bineinteles ca ne ratacim putin si ajungem prin mijlocul unui satuc pitoresc. Aici trebuie sa precizez ca satele lor au drumuri astfaltate si casele sunt aproape la fel. Gasim si noi calea cea dreapta si supermarketul bio si ne apucam de munca.

Cu aceasta ocazie, am invatat cum sa servesc bauturile direct din sticla. Tot cu aceasta ocazie, 2 colegi au incercat sa ma invete sa deschid sticlele de vin spumant fara sa faca poc si fara sa dau pe jos. Ei, ce sa vezi?! Fiecare din ei a reusit, in cadrul demonstratiei, sa faca exact ce nu trebuie sa faci. Asa ca am renuntat la idee.

Cam asta e mai interesant de marti. A, am ajuns acasa pe la ora 23.00

Miercuri am luat-o de la capat, numai ca de la ora 15.30 pana la 21.30. Constatarile zilei: flamanzii beau muuult si eu pot sa car o tava plina ochi cu pahare!
Realizarile negative ale zilei au fost 2 taieturi adanci si o zgarietura urata. Taieturile au fost provocate de un pahar agresiv care s-a spart in mana mea (primul si ultimul din cele vreo 500 pe care le-am spalat si sters!) si s-a infipt bine in degetul aratator. Zgarietura mi-a facut-o o etajera metalica, obiect care tinea prizoniere niste manusi deunica folosinta pe care le vroiam eu. In consecinta, mana mea dreapta arata de parca ar fi facut razboiul! 

Pentru cele doua zile de munca „istovitoare” am primit vreo 130 de euro. Rau tare! J Plus ca patronul m-a intrebat daca pot sa lucrez si vineri. Hmm, bineinteles ca pot!

Joi am fost sa fac curat intr-un apartament gol care trebuia predat proprietarului. Nu imi plangeti de mila, ca nu e cazul! Pentru 3,5 ore de munca am primit 40 de euro si o discutie intelectuala cu fostul locatar. Asa ca, a meritat.

Vineri, hai la Zaventem ca sa mai participam la o mica receptie. De data asta, angajatii extra (pe langa cei 2 patroni si angajatul permanent) au fost 2: eu si Aladin. Chiar i-am explicat tipului ca, pana sa il intalnesc pe el, singurul Aladin pe care il stiam eu era cel din „1001 de nopti”. A fost amuzant, mai ales ca Aladin m-a invatat si niste cuvinte in neerlandeza! Hurey! Dupa receptie, am trecut un pic si prin bucataria patronului si am terminat pe la 16.30. Inca 60 de euro la colectie!!! A, si cu aceasta ocazie am mancat salata de cus-cus si creveti.

Si dupa asa o zi istovitoare (a se simti nota ironica), am iesit putin si in oras cu niste francezi autentici, de la mama lor din Paris. Si incercau ei sa imi explice ca Parisul e buricul lumii. Hmmm! Trebuie vazut. Oricum, experienta interesanta pentru ca am vorbit franceza autentica. Bine, ca sa fim rigurosi, ei au vorbit limba autentica, iar eu m-am balbait neaos romaneste.

Sambata a fost o zi mare! MC si-a gasit coliba lui!!! Aproape de noi, ce-i drept, dar am scapat de el! Ha ha ha! Glumesc! Bineinteles ca ne pare rau dupa el, ca mai facea si el de mancare... Domnul mentionat va locui in acelasi apartament cu un bulgar, P, si un spaniol, F. „Telectuali” tineri, aratosi, veniti in scop lucrativ la Bruxelles.

Iar sambata seara am petrecut-o ca pensionarii: in casa posesoarei catelului caruia i-am dedicat o postare, persoana plecata in Franta sa isi viziteze sora, si care a lasat-o pe A baby-sitter la cele 2 pisici. Si cum A ne-a facut un tur, cu ajutorul camerei web, la barul proprietarilor am decis ca ora 23.00 este foarte potrivita pentru a face o plimbare de 30 de minute pana acolo pentru a degusta niste bauturi. Asa ca ne-am petrecut vreo 2 ore pe canapea uitandu-ne la televizor si hlizindu-ne la filme proaste (Snakeman).

Azi am reusit sa il evacuam pe MC si asteptam sa vedem ce ne rezerva seara. Nu de alta, dar maine lumea e libera aici, deci azi e un fel de sambata!

Dar, cea mai importanta realizare a saptamanii este revenirea luminii in tot apartamentul. Nu de alta, dar joi am ramas fara lumina de tot, numai cu 2 prize functionale. Asa ca, acum suntem cu totii fericiti! Pentru asta ii multumim lui George.

Comparatii

Pe la sfarsitul lui august, in Romania, ma chinuiam de zor sa trimit un plic in Olanda. Incercarea, reusita pana la urma, s-a soldat cu 40 de minute de nervi, timp in care functionarele de la Posta ma pasau de la una la alta si eu incercam sa imi pastrez calmul. Oricum, la final eu eram vinovata ca nu stiam ce vreau. Pe bune?! Mai clar de „vreau sa trimit plicul asta la Haga, in Olanda” cum as putea sa ma exprim?! Si unde mai pui ca doamna de la ghiseu era sa il expedieze in Noua Zeelanda pentru ca scria The Netherlands pe plic. A trecut...

Azi, pornesc inarmata cu rabdare la posta de la parterul cladirii in care locuiesc ca sa trimit un alt plic in acelasi loc. Pregatita psihic ma prezint la ghiseu cu gandul ca iar trebuie sa completez nu stiu cate formulare si sa dau numeroase explicatii. Dar, toata chestia a durat 2 minute, incluzand aici timpul alocat tiparirii chitantei si platii.

Concluzionand, in timpul pe care l-as fi petrecut in Romania chinuindu-ma sa expediez un plic, aici am reusit sa fac asta, sa scriu aceasta poastare si cred ca imi permit sa beau si o cafea.

Asta e un aspect pozitiv.

Un aspect negativ e legat de serviciile de Internet. Adica prin Bruxelles nu exista fibra optica. Toate conexiunile sunt dial-up. Plus ca din momentul in care faci contractul dureaza vreo 15 zile pana ai efectiv conexiune. Deci, RDS-ul merge muuult mai bine, sa nu ii mai injurati!

Primul job in Belgia

Nu sariti, nu desfaceti sampania, nu taiati tortul!!! Ha Ha!

E doar ceva mic, putin ilegal, dar aducator de bani.

Deci, sa incepem cu inceputul! In cautarile mele pe Internet, pe site-urile de mica publicitate din Bruxelles, am gasit un anunt care zicea ca cineva cauta 20 de serveur/serveuse (termenul include picolo, chelner, ospatar) pentru luni, 18/10/2010. Si am zis ca ar fi cazul sa imi incerc norocul! Zis si facut, raspund anuntului si mi se trimite un SMS cu un loc de intalnire si o ora pentru miercuri, 13/10/2010. Ajungand acolo, mi se pune in fata un formular de completat in care mint cu gratie ca sunt „en formation professionele” si ca vorbesc si putina spaniola. Apare un nene, patronul, care ne tine un mic speach (eram vreo 10) despre afacerea lui si despre evenimentul de luni. Asa aflu ca are o firma de cattering cu produse bio si ca luni seara urmeaza sa fie o receptie pentru 400 de angajati ai unei mari institutii europene. Oau! 400!!! Mai zice el si ca, daca o sa-i placa de noi, o sa isi aleaga 15 colaboratori pe care sa ii utilizeze mai des. Deci, bani mai multi!

In tot timpul asta, mintea mea era bantuita de 2 ganduri mari si late: „Inteleg ce zice, desi vorbeste fluent franceza!” si „Cum ii explic omului ca nu am nici macar carte de identitate din Belgia, dapai permis de munca?!”.

A doua problema se rezolva de la sine cand nenea (sa-i spunem CD) ne spune ca o sa ne invite pe fiecare la un interviu scurt. Intr-un final, ajung si eu in biroul magic, cu creierii contractati de grija ca nu voi reusi sa scot 2 cuvinte in franceza. Cand, ce sa vezi?! Reusesc sa ma fac inteleasa, sa ii explic faptul ca nu am permis de munca, dar ca vreau sa muncesc (paradoxal, nu?!) si ca sunt serioasa si muncitoare. Bla, bla... Omul pune o fata care se vroia putin indignata, dar care, de fapt, zicea ca nu sunt eu primul angajat la negru pe care il are si, dupa circa 30 de sec imi spune ca e de acord. Totodata, imi da de inteles ca ar fi bine sa nu fac reclama si sa ii mai trimit si pe altii pe cap. Si ca, pe viitor, la el la local, daca are vreun control, sa ma amestec printre clienti. Oau! Deci vorbim de viitor...

Urmeaza proba practica! Sa strang niste pahare de pe masa, sa dau o tura de camera cu tava plina si sa repun paharele pe masa ca si cum ar fi pline... Zis si facut! Am reusit sa nu sparg nimic si sa tarai tava cu o singura mana!

La final imi spune sa ma intorc la 6 pentru reuniunea personalului care va lucra la petrecere. Super!

Cum aveam jumatate de ora la dispozitie, ma decid sa fac o plimbare pana in Grand Place (sau Grote Markt, cum imi place mie sa ii spun) ca era aproape. Aici, ca de obicei, o groaza de turisti. La naiba, noi, localnicii, nu mai incapem de ei! J

Oricum, aveam pe fata un ranjet foarte satisfacut! Primul job!

La 6 fix ma intorc pentru reuniune. Suntem vreo 26 si CD ne pune la curent cu detaliile si ne spune ca vom primi cate un mesaj cu ora la care trebuie sa ne prezentam. Tocmai l-am primit, asa ca m-am decis sa postez aventura. Plus, nenea ne mai anunta ca, avand in vedere ca ne-a tinut la intalnire fix o ora, o sa ne plateasca si pentru asta. Sa vezi si sa nu crezi!

Problema era ca nu stiam cu cat o sa ma plateasca... Nu am avut curaj sa intreb pentru ca eram in acea situatie delicata. Pana la urma, intreb doua viitoare colege de munca si sunt lamurita ca e vorba de 9 euro/ora. Tare! Deci luni o sa castig cel putin 40 de euro. Sper!

Din castig scadem 10 euro – investitia intr-o pereche de balerini negri (tinuta obligatorie: camasa alba foarte bine calcata, pantaloni sau fusta neagra genul clasic si incaltaminte asisderea) pe care i-am achizitionat ieri sub ochiul vigilent al lui A (mandra si ea nevoie mare ca o sa fac niste bani!).

O sa va tin la curent cu derularea ostilitatilor... Pana una, alta, rugati-va sa nu scap vreo tava in poala invitatilor. Nu de alta, dar chiar vreau sa mai lucrez pentru tipul asta!!!

A! Si sa nu anuntati autoritatile belgiene ca muncesc la negru!

Primul interviu!!!

Vineri, 08.10.2010, am decis sa urmez sfatul lui M si sa insist pe langa cei pe care i-am cunoscut la Jobs Day, in speta Firma T (nu le dau numele pentru ca au si ei politica de confidentialitate). Asa ca, zis si facut! Cu nervii de rigoare provocati de lentoarea net-ului piratat (deja vreau cam multe!) trimit un e-mail cu un cv ferchezuit nevoie mare si o scrisoare de intentie demna de pus in rama. Apoi ma decid sa plec in oras sa caut ibricul cosmarurilor mele (s-a rezolvat – vine unul din Romania!). Si, in timp ce cautam eu diverse chestii prin magazine, suna telefonul! Mintea mea in sinea ei: „e vreo unul care vrea baby sitting”, dar, ce sa vezi, vocea din telefon (in engleza) se recomanda ca fiind nenea JT de la Firma T si ma intreaba cand as fi disponibila pentru un interviu. Eu ma gandesc intens, ca doar am agenda full, si ii spun ca oricand ca nu am altceva de facut. OK, luni la 10 sa fie, si mi se va trimite un e-mail cu adresa exacta. Brusc mi se lipeste un ranjet de fata! Nu m-a parasit pana am ajuns acasa, am deschis mailul si am constat ca sediul e... in afara Bruxelles-ului!!! Taaare! Cum ajung acolo luni la 10?! Fac cercetare pe net (iar imi urca nervii la cote alarmante!) si descopar ca as avea un tren care face 20 de minute pana in Hoeilaart (se citeste eoilart!). Imi revine increderea...

Trebuie sa precizez ca nenea pe care l-am cunoscut la Jobs Day si caruia i-am trimis aplicatia a dat-o mai departe la Senior Recruiter si la seful departamentului Content Management. Deci, aici lumea e serioasa!

Pana la un punct! J

Sa continuam... Duminica ma decid sa caut gara (in Bruxelles sunt vreo cateva pentru traficul local!) si bine fac! Garisoara Shuman e langa cladirea Comisiei Europene si e in reconstructie pentru ca vor sa o mareasca. Asa ca a fost o adevarata aventura sa gasesc intrarea. Reusesc sa gasesc si casa de bilete si achizitionez unul numai dus, ca la intors ma gandeam ca iau din Hoeilaart (era sa imi fracturez limba!). Buun! Pana aici totul in regula!

Vine si luni dimineata! Ma trezesc la 7.15 si incep pregatirile. Ajung la timp la gara si, stupoare!, dupa 10 minute de asteptat constat ca trenul de ora 9.00 pe care il doream eu s-a anulat din cauza unei greve spontane. Eu facusem planuri ca daca trenul face 20 min, am timp sa gasesc si firma si sa beau o cafea! Buun! Mergem la ghiseu si intrebam daca mai vine un tren. Dupa 5 minute mi se spune ca o sa opreasca un tren international care de obicei nu face asta... Foarte bine, numai ca ala apare la 9.40. Deci, deja eram in intarziere.

Intr-un final apoteotic ajung in Hoeilaart si gasesc si sediul Firmei T. Bineinteles ca am sunat sa anunt ca intarzai, dar stiau si ei de greva si au luat-o foarte relaxat. Sediul intr-o locatie super, inconjurat de paduri netaiate, cladire mica si cocheta. Apar doi tipi, JT (recruiterul) si FE (managerul de la content management) care ma duc intr-o sala de sedinte.

Interviul in sine a fost foarte relaxat, glumet chiar. Pacat ca nu aveam cunostinte de IT si ca ei nu aveau buget pentru training! Daca una din cele doua conditii era indeplinita, acum ma puteam lauda cu un job! Oricum, tipii mi-au oferit si sfaturi (de obicei, nu se face!), cel mai pretios fiind ca trebuie sa imi indrept initial atentia inspre multinationale care isi permit sa plateasca si cursuri. Intalnirea a durat cam 50 de minute, timp in care am vorbit despre mine (daaa!!) si despre cum m-as vedea in Firma T. Impresia generala – foarte faina! O experienta pozitiva foarte interesanta.

Acum incepe aventura intoarcerii. Ma duc in gara cu gand sa iau bilet. Vezi sa nu ai de unde! Gara foarte bine inchisa. Cred ca de foarte mult timp! Bine! Ma uit la ceas: 11.24. Dupa cunostintele mele, la 11.42 ar fi trebuit sa apara un tren. Vezi sa nu! Greva ataca din nou! Bine ca era soare. Pana la urma apare un tren la 12.42. Ma urc cu discursul pregatit pentru controlor ca sa ii cer bilet, dar nu apare nimeni. Asa ca tac malc si fac blatul! Roman autentic!!!

Per ansamblu, am platit 2,5 euro (biletul de tren dus) ca sa vizitez localitatea Hoeilaart, sa intalnesc 2 oameni noi, sa beneficiez de asistenta tehnica gratuita pentru pregatirea viitoarelor aplicatii si interviuri si sa experimentez greva in Belgia. A meritat!

Pe aceasta cale, as vrea sa le multumesc adidasior mei care m-au slujit cu credinta azi. Sa ma fi vazut ce bine aratam in costum (fusta!!!), ciorapi negri mati, sosete de bumbac bleu si adidasi! Nu va speriati, nu m-am dus asa la interviu! Aveam pantofii cu toc in poseta (ii multumesc si ei ca exista!) si i-am extras inainte sa intru in sediul lor. In Romania nu as fi umblat niciodata imbracata asa, dar aici faceam parte din peisaj!

Astept noi experiente interesante...

Detalii tehnice privind forme legale de munca in Belgia

Daca sunteti interesati, cautati pe net si download-ati „Ghidul romanului in Belgia”, o brosurica facuta de romani care au avut succes aici si care au inteles hachitele legale. Avand in vedere ca e usor de gasit, nu o sa reiau aici tipurile de permis de munca si alte chestii.

Daca vreti sa va autorizati ca si indepedent (un fel de P.F. romanesc), luati legatura cu Nadia Codreanu Elleboudt (ID Skype: codreana) care ofera consultatii gratuite.

Pentru detalii referitoare la domeniile acoperite deficitar si alte chestii interesante, cautati pe www.actiris.be. Va recomand varianta in limba franceza, nu neerlandeza.

Orice forma de munca alegeti in Belgia (exceptand-o pe cea la negru), trebuie sa stiti ca impozitele sunt foarte mari, cresc progresiv in functie de venit si pot ajunge si pana la 45%. Pentru independenti sunt mai mari decat pentru cei care au contract de munca.

Apropo de contract de munca, exista niste prevederi discriminatorii in legea belgiana care au tendinta sa descurajeze angajarea romanilor. Astfel, pentru un permis temporar de munca (tip B), angajatorul este obligat sa ii plateasca angajatului cu cetatenie romana minim 3.100 euro pe luna, brut (dupa ce se iau taxele, ramai cu ceva in jur de 2.000, nu am calculat exact!), suma care e mai mare decat salariul minim pe care ar trebui sa il plateasca unui alt cetatean UE in aceleasi conditii. Oficial, motivul e ca vor sa descurajeze plata cu sume derizorii a romanilor cu studii superioare. Neoficial, se chinuie sa reduca migratia romanilor!

Dar toate astea nu trebuie sa descurajeze, din contra. Daca cineva chiar te vrea, te angajeaza si asa. Eu chiar am intalnit si romani fericiti, si nu ma refer doar la cei care au recut teste EPSO si lucreaza pentru institutii UE. Pe aceasta cale, ar trebui sa ii multumesc lui M, un fost coleg de liceu, care mi-a dat sfaturi si m-a incurajat!

Apropo de gasit un job cu contract, ideea e sa fii insistent. Adica, trimiti aplicatia, dupa doua saptamani suni si ii intrebi de sanatate(chiar daca ei zic sa nu faci asta)... Si continui pana obtii un raspuns (da sau nu!). Aici, asa ceva nu se considera nesimtire ci doar interes pentru job.

Cam atat... Alte detalii, luni dupa ce trec de primul interviu in Belgia. Oare ei stiu cu cat trebuie sa ma plateasca?!

Putina psihologie...

Pentru cei tentati sa faca acelasi lucru radical pe care l-am facut eu. Sa nu va speriati daca in prima saptamana o sa va simtiti complet dezorientati! Adica aveti in minte un plan bine stabilit, dar pur si simplu nu puteti face nimic inspre el. Cica e ok, e vorba de perioada de adaptare. Senzatia e ca si cum ai avea o sfera lucioasa, mare, cu ceva minunat in mijloc. Dar nu stii de unde sa o apuci ca sa ajungi la minunatie. Asa ca, luati-o incet.

Bruxelles by night

Sambata, dupa Jobs Day, A a decis ca e timpul sa cunosc mai multi dintre prietenii ei si eu nu am avut nimic impotriva! Asa am aflat varii chestii interesante despre viata de noapte din capitala Europei.

Sa le luam in ordine ! (Asa cum imi amintesc eu.)

In oras nu se iese decat dupa orele 21-22. De fapt, pe la ora asta abia incepi sa te intrebi cu ce te imbraci ! Going out inseamna alegerea unui prim bar in care sa se adune lumea. Cel in care am ajuns eu era destul de interesant ca si decor, asa... cu un aer vintage. Avea si tonomat (nu pentru cafea !!! J) la care se gasea numai muzica veche, preponderent frantuzeasca, gen Patricia Kass, Edith Piaf si ceva Frank Sinatra. Dezolant, dar nu am gasit manele! (A se citi cu ghilimele!)

In baruri mesele sunt destul de apropiate, daca nu chiar unite. Ideea e ca spatiul intim si cel personal sunt concepte relative aici. Asa ca, sa nu va speriati daca stati lipiti de niste necunoscuti care din intamplare ocupa masa vecina. Recunosc, nu e chiar genul meu de interrelationare.

Barurile sunt frecventate de cele mai diverse categorii de oameni, incluzand aici varsta, obiceiuri sexuale sau ocupatii profesionale, si sunt un fel de platforma de socializare. Oricum, este o mare realizare daca gasesti loc.

Dupa ce te saturi de un bar, te duci in altul. Si tot asa pana se face dimineata... Noi am ajuns acasa pe la 4.

Alte concluzii: Grand Place/Grote Markt e un loc minunat ziua, cu cladiri superbe, dar noaptea e oribil (depinde din ce punct de vedere privesti!). Adica era plin de oameni beti, sticle sparte, drogati etc. Poate am prins eu o stare rara... Oricum, oamenii pareau foarte obisnuiti cu privelistea.

O plimbare pe jos noaptea prin oras iti ofera sansa de descoperii care sunt zonele cu adevarat linistite, deci, daca vreti sa va mutati aici, va recomand sa il luati la picior.

Oricum, mai multe persoane mi-au descris orasul ca fiind linistit. Si da, e mai bine decat in Bucuresti. De fapt e incomparabil.

Hm... nu m-am simtit foarte inspirata!

Brussells Jobs Day

= eveniment international sprijinit de Comisia Europeana. Pentru mai multe detalii, goagal it!

Bineinteles ca nu putea sa lipseasca Marte din post, asa ca eu si cu A ne trezimcu greu (inainte cu o seara socializasem pana pe la 12 noaptea!) si dam tonul problemelor tipic feminine: eu cu ce ma imbrac?! Pana la urma ne lasam corupte de imaginea office care se poarta in Romania (recunosc, eu mai mult ca ea) si alegem tinute in consecinta. Printre altele, eu decid sa port o pereche de pantofi cu toc (auuuu!) noi, no name – a se citi amanda, cumparati de la Leonardo din motive diverse. Spre surprinderea mea, nu m-au batut dar tot mi-au dat dureri de picioare. In fine, sa trecem peste detalii!

Evenimentul incepea la 10. Ne spunem noi ca trebuie sa mergem de dimineata ca potentialii angajatori sa nu fie epuizati si sa ne vada pe noi primele. J Ajungem pe la 11 (ca de, rujul nu statea bine!) si, stupoare, coada pentru intrare era luuunga! Printre altele, multi romani.

Brussells Jobs Day e un eveniment in care vreo 43 de angajatori (inclusiv firme de recrutare) stateau de vorba cu puhoiul (nu exagerez!), poate faceau si niste interviuri etc. Oricum, prima concluzie a fost ca ne-am agitat cam mult cu imbracatul. A doua ca iti trebuie rezistenta fizica si rabdare de fier ca sa te duci la standurile pe care ti le-ai propus deoarece se formau niste cozi monstruoase. A treia e ca trebuie sa ai incredere...

Oricum, nu ne-am dus pentru joburi de self employed, ca nu se gasea asa ceva acolo. Eu am facut rost de cateva carti de vizita si un posibil interviu, plus ca am lasat si niste cv-uri (iti trebuie un teanc generos!). Si am cunoscut si persoane interesante care mi-au indicat sa mai fac si un curs de Risk Management (mai ales in domeniul IT) pentru a completa specializarea de baza si a obtine un job in domeniul securitatii informatiei. Asa ca, aviz amatorilor!

Pantofii cei noi si-au spus cuvantul si am cedat nervos dupa 2-3 ore. Ne-am oprit la o cafea langa cladirea Comisiei, act care s-a soldat cu friptul limbii! Dar a trecut deja.

Va recomand experienta! (cu Jobs Day, nu cu cafeaua!)

Detalii tehnice (din experienta numitei A, mai ales)

Cautarile pe Internet iti lamuresc intrebarile, dar doar partial.

Anul de munca in Bruxelles (pentru job-urile platite cu ora) incepe pe 01.09. Daca inainte de aceasta data posturile disponibile sunt nenumarate si locuintele de inchiriat la fel, dupa se imputineaza simtitor.

Apartamente de inchiriat se gasesc, dar pe site-urile pentru expatriati sunt si multe tepe (scuzati limbajul!). Cand inchiriezi, ai nevoie de bani pentru garantie (contravaloarea unei luni sau mai multe de chirie) si de prima rata. In gneral, un flat/studio se gaseste la 500 de euro, cu o parte din utilitati incluse. Ideal este sa aveti la cine sta cateva zile pana puteti alege un flat, pentru ca exista zone preponderent ocupate de arabi care nu sunt tocmai sigure.

Dupa mutarea in noua locuinta, trebuie sa te inregistrezi la Maison Communale (diferita in functie de comuna in care domiciliezi) unde trebuie sa declari si scopul sederii (asa... sau ca sa studiezi/muncestiti). Daca alegi varianta a doua, in termen de 3 luni trebuie sa prezinti o adeverinta ca urmezi un curs sau un permis de independent (similar cu P.F.-ul din Romania) sau un contract de munca (daca esti cu adevarat norocos!). Pana nu prezinti una din aceste dovezi, nu ti se da ID belgian si, in consecinta, nu vei putea beneficia de anumite facilitati (de exemplu, abonamentul pentru mijloacele de transport in comun).

Pentru plata chiriei si realizarea altor tranzactii financiare, trebuie sa iti deschizi un cont la o banca din Belgia.

Hmm, cam atat deocamdata. Completari dupa ce mai identific aspecte de interes.