Mersul pe jos...

... face piciorul frumos! Sau, cel putin, asa se spune. Eu nu m-am convins inca de asta. Si imi place sa merg pe jos... Poate ar trebui sa imi fac o poza la picioare (gambele mai ales) si sa supun la vot ca sa vedem daca e adevarat. Sau poate nu! Pana la urma, voi cu ce ati gresit?!

Divaghez, asa ca sa carmim pe calea cea dreapta.

Ma numesc Mirona si imi place sa merg pe jos! Na, am spus-o. A fost greu, dar am reusit. Care e problema mea?! Ca nu am gasit pe nimeni care sa tina pasul cu mine. Pana la urma, toti au cedat.

Dar sa descriu mai exact ce inseamna „imi place sa merg pe jos” in trei puncte.

Cand ajung intr-un oras total necunoscut simt ca singura modalitate de a-l cunoaste in adevaratul sens al cuvantului este sa ii strabat strazile fara a uza de mijloacele de transport in comun sau alte inventii relativ recente din istoria omenirii. Cum altfel sa ii simti atmosfera si pulsul?! Asta inseamna si cate 4-5 ore de mers incontinuu.

Cand toata ziua stau tintuita pe un scaun la birou (plimbatul pana la sursa de cafea nu se pune!), dupa-amiaza prefer sa vin pe jos acasa (25 de minute) dintr-un anume punct si sa nu mai pun metroul sa ma care.

Cand sunt in vacanta, chiar daca bantui prin locuri deja cunoscute, prefer sa ma plimb decat sa stau la o terasa si sa analizez bulele de bere/suc din pahar. In acelasi context, prefer sa merg decat sa stau locului si sa ma holb la o priveliste mai mult de 5 minute si o poza.

Complicata mai sunt, nu-i asa?!

Vremea nu ma poate impiedica sa imi realizez nevoia imperioasa de a merge. Daca ploua, am gluga, daca e frig, am geaca, daca e prea cald, ma hidratez.

Bine, acum a nu se intelege ca merg intr-una. Nu, dom’le, mai si doarme omul. Glumesc! Nu umblu 7 zile din 7, dar as putea.

Si inca nu am gasit pe cineva care sa poata face acelasi lucru! Oare sa dau anunt pe Internet? Mai bine ma calmez ca cine stie ce raspunsuri mai primesc...

Erata: Noaptea e un sfetnic bun! Mi-am amintit ca, de fapt, cunosc o persoana careia ii place sa mearga pe jos la fel de mult ca si mie - fosta mea coleguta de birou. Pacat ca nu am apucat sa bantuim prea mult impreuna... Dar, o astept in vizita!