De ce scriu? Pentru ca imi place. Si pentru ca am vazut ca si altora le place. Cel putin asa mi s-a spus. Deocamdata creierul meu nu poate lega alte idei coerente in materie de scriitura care sa conduca la realizarea unei opere de fictiune de sine statatoare. Si cum nu am mai scris nimic de ceva vreme, am nevoie de o reintrare in stare. Asa ca blogul asta e o metoda buna.
Pe langa toate astea, ma incanta faptul ca provoc macar un zambet din cand in cand pe fetele voastre. Imi place sa stiu ca reusesc sa fac oamenii sa se simta mai bine cand au o zi proasta. Imi pare rau ca nu pot sa fac asta fiind alaturi de voi si fizic, dar ma consolez cu gandul ca printr-o postare pot sa descretesc mai multe frunti in acelasi timp.
Stiu ca cititi, chiar daca nu puneti comentarii de fiecare data si chiar daca nu ma umpleti cu mesaje pe Y!Messenger. Sper sa continuati si sper sa va faca placere. Mie sigur imi place sa scriu. Se vede, nu?! Sa stiti ca intru in fiecare zi la statistici ca sa ma uit de cate ori si de unde a fost accesat blogul.
Hmmm, sa lasam barbologia! De fapt tin blogul asta pentru ca, din cauza serviciilor noastre, nu ma mai intalnesc prea des cu colega mea de camera si asta e cea mai buna metoda de a comunica cu ea... In curand o sa ne lasam liste de cumparaturi pe la comentarii si mesaje de genul „pune haine la spalat!”.
Oricum, pentru existenta blogului trebuie sa ii multumesc in mod deosebit laptopului meu care ma asista si ma sprijina in toate prostiile care imi trec prin cap. Fara el as fi pierduta. Il iubesc mai mult decat orice! Aoleu! Ce exagerare! Nici chiar asa... Oricum, tin la el, il hranesc cu ce mananc si eu, iar pe prieteni ii las sa ii dea si ciocolata. Nu prea il hidratez, ca am impresia ca e alergic. In schimb, el ma lasa sa il exploatez intens. A avut si perioade in care a stat deschis si cate 30 de ore incontinuu. Ma intreb cat dureaza pana o sa ma atace in timp ce dorm?! Apropo, ati observat cat de repede se murdareste ecranul unul laptop?
Dupa cum puteti observa, dupa primele 2 paragrafe mi-am pierdut seriozitatea. Oare as putea fi serioasa 24 din 24? Ma indoiesc profund!
Asa, sa continuam cu multumirile. Trecem la telefon. Noroc de el pentru facut poze! Ca pentru orientare nu l-am folosit!
Apropo de orientarea in spatiu... Este uimitor cum o femeie care are multe momente in care nu stie care e dreapta si care e stanga, adica eu, reuseste sa se orienteze foarte bine si sa nu se piarda niciodata. Recunosc, mai am momente, raaare, in care ma simt dezorientata, dar revin foarte repede pe calea cea buna. Dreapta si stanga... Hmmm, intotdeauna am preferat sa mi se indice vizual calea, adica cu degetul in care parte. Nu va strambati! Nu e nepoliticos sa areti cu degetul, daca obiectul vizat nu e o persoana. O zice ultima varianta romaneasca a codului bunelor maniere.
Acum ca m-am si laudat putin, sa mai incerc sa scornesc ceva amuzant. Asa, pentru cei care o sa citeasca luni dimineatam, la cafea.
Uite ceva! Tocmai am primit un mesaj ciudat in neerlandeza. Dupa ce l-am tradus (traiasca Goagal Translate) suna cam asa: „Esti bolnav!”. Adica?! Utilizand aceeasi unealta, am produs urmatorul mesaj: „Ce? Te cunosc?”. A venit si raspunsul (il redau in original): „Oups sorry monsieur”. Deci, pana la urma, in ce limba vorbim?! A, tocmai a mai venit unul: „Vs etes?”. Eu sunt eu! Ce, nu ai auzit de mine?! Nu il cunosc pe om, deci nu mai continui conversatia. Oricum, se pare ca el continua cu mesajele. Il cheama Luan, zice el. Asa, si?! Sufera de nebagare in seama...
Alte chestii amuzante... Limba franceza si denumirile unor chesti uzuale a caror nume provin din engleza americana, mai ales. Bineinteles ca francezii, mandrii si nationalisti de felul lor, nu pot sa foloseasca cuvinte de provenienta englezeasca. Si iata ce a iesit! PC–ul/calculatorul este „ordinateur”. Merge si asa. Confuzia intervine la cuvantul „portable” care (incredibil, dar adevarat!) nu inseamna laptop ci telefon mobil. Bine, belgienii ii spun simplu GSM. Dar mobile ce are?! Asa, pentru francezii de la mama lor din Franta, SMS se spune „texto”, a downloada este „telecharger” etc. Ma intreb, oare la Academia Franceza au un departament special care se ocupa de adaptarea tuturor termenilor in limba lui Moliere?
Oricum, ca spirit nationalist, noi romanii ii luam de departe pe francezi. Cum adica? Sa va explic... Am constatat ca aici romanii tind sa se grupeze, sa traga unul la altul. Bine, asta nu ar fi o problema daca nu ar adopta si o atitudine care spune ca nu mai vor pe altcineva in grupul lor. Deci, avem cafenele in care chelnaritele sunt romance, clientii sunt romani, bine ca produsele nu sunt aduse tot din Romania, ca ar costa dublu!!! Mai avem si sediul Atlassib unde se asculta radioruri romanesti si alte persoane de aceeasi nationalitate care se uita pe Internet la posturi de televiuzine romanesti. Nu ca as avea o problema cu astfel de manifestari, dar, pe langa ele, nu am observat nicio intentie clara de amestecare cu alte natii de pe aici sau vreun interes pentru situatia geo-politica a tarii in care ne aflam sau a Europei in general. Paradoxal, multi dintre nationalistii romani sunt exact aia care au plecat din prea iubita lor tara natala cu un gust amar si cu impresia clara ca acolo nu au ce face cu viata lor. Sa inteleg ca noi, romanii, ca si popor, avem o capacitate limitata de adaptare?!
Si inca ceva: vreau brad de Craciun! Unul mic, ca de unul mare nu am loc, dar brad sa fie. Pentru ca ar fi primul an fara brad si nu vreau asta. Oricum, tot orasul e deja plin de brazi impodobiti. Cel mai frumos e, de departe, cel din Grand Place... Pe aici sunt un fel de sarbatori ale iernii, iar in jurul celei mai frumoase piete din Europa (declarata asa de un studiu facut de nu stiu ce insttut) sunt nenumarate dughene care vand prostioare cu preturi exagerate. Bineinteles ca, noi localnicii, nu ne apropiem de ele. Sunt strict pentru turisti. Sa dea ei 3 euro pe un paharel de ciocolata calda!
Si uite asa, am reusit sa scriu o postare de fix 1100 de cuvinte despre nimic si nimicuri. Sa aveti o saptamana frumoasa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu