Peripetii

Azi noapte/dimineata (ca sa fiu mai exacta, la 05.35) suna telefonul. Tonul de apel fiind cel pentru persoanele pe care le cunosc, sar din pat gandindu-ma ca e A sau MC si ca s-o fii intamplat cine stie ce. Nu era niciunul dintre ei, era doar proprietarul, care, am presupus eu, a apasat dintr-o eroare fatala pe butoanle telefonului pentru ca nu se auzea nicio voce la celalalt capat al „firului”.

Trec peste si reusesc sa refac legatura indisolubila pe care o am cu perna, bineinteles nu inainte de a rosti in gand o litanie neaos romaneasca la adresa celor care nu stiu sa isi blocheze tastatura.

Am si uitat intamplarea, pana cand, la ora 12:55 imi suna telefonul. Un numar pe care nu il stiam. Raspund cu gandul ca o fi cineva care vrea sa imi dea ceva de lucru. Cand colo, o voce de femeie nevrotica, care se balbaia in engleza si care a inceput prin a-si cere scuze ca ma deranjeaza. Chiar ma gandeam sa-i inchid in nas, cand imi dau seama ca tipa e nevasta proprietarului care vroia sa ma intrebe daca sunt amanta sotului ei. Oau! Ce poti sa raspunzi la o asemenea intrebare?! Ca burtosul ala nebun care era sa se electrocuteze la noi in casa (doar avem drept de uzufruct pana in septembrie 2011) nu imi starneste in niciun fel imaginatia, deci sigur nu e amantul meu?! Ma abtin cu greu de la astfel de comentarii si ii explic ca sunt doar una din cele doua fete care stau in chirie in apartamentul lor. Femeia continua sa se balbaie in engleza, sa continue cu scuzele si inchide.

Ma indoiesc profund ca a crezut ce i-am spus, pentru ca daca ai o indoiala si mai ai si o predispozitie psihologica inspre paranoia, nu ai cum sa iei de bun ceea ce nu corespunde cu realitatea ta. Asa ca o sa ii salvez numarul sa stiu sa nu ii mai raspund. Sau o sa o sun si o sa-i ofer consiliere psihologica la preturi avantajoase...

Completare - la 13.45 suna si proprietarul care ma intreaba cine sunt ca nu stie de ce are numarul meu. Mda! Oamenii astia sunt nebuni!

A doua peripetie notabila a zilei de astazi este ingurgitarea unei cantitati mici de ficat de morun. Era pe aici o conserva primita cadou si A, ca o mare fomista ce este (parerea ei, ca eu o iau de departe!), a atacat-o circumspecta. La fel de intrigata am gustat si eu. Buuuun! Yammmy! O sa analizez cat costa asa ceva, dar cred ca e destul de scump, deci o sa mai asteptam pana cand o sa ne cumparam singure. Oricum, amandoua am declarat ca nici nu stiam ca morunul are un ficat atat de mare sau ca acest organ este comestibil.