Nu sariti, nu desfaceti sampania, nu taiati tortul!!! Ha Ha!
E doar ceva mic, putin ilegal, dar aducator de bani.
Deci, sa incepem cu inceputul! In cautarile mele pe Internet, pe site-urile de mica publicitate din Bruxelles, am gasit un anunt care zicea ca cineva cauta 20 de serveur/serveuse (termenul include picolo, chelner, ospatar) pentru luni, 18/10/2010. Si am zis ca ar fi cazul sa imi incerc norocul! Zis si facut, raspund anuntului si mi se trimite un SMS cu un loc de intalnire si o ora pentru miercuri, 13/10/2010. Ajungand acolo, mi se pune in fata un formular de completat in care mint cu gratie ca sunt „en formation professionele” si ca vorbesc si putina spaniola. Apare un nene, patronul, care ne tine un mic speach (eram vreo 10) despre afacerea lui si despre evenimentul de luni. Asa aflu ca are o firma de cattering cu produse bio si ca luni seara urmeaza sa fie o receptie pentru 400 de angajati ai unei mari institutii europene. Oau! 400!!! Mai zice el si ca, daca o sa-i placa de noi, o sa isi aleaga 15 colaboratori pe care sa ii utilizeze mai des. Deci, bani mai multi!
In tot timpul asta, mintea mea era bantuita de 2 ganduri mari si late: „Inteleg ce zice, desi vorbeste fluent franceza!” si „Cum ii explic omului ca nu am nici macar carte de identitate din Belgia, dapai permis de munca?!”.
A doua problema se rezolva de la sine cand nenea (sa-i spunem CD) ne spune ca o sa ne invite pe fiecare la un interviu scurt. Intr-un final, ajung si eu in biroul magic, cu creierii contractati de grija ca nu voi reusi sa scot 2 cuvinte in franceza. Cand, ce sa vezi?! Reusesc sa ma fac inteleasa, sa ii explic faptul ca nu am permis de munca, dar ca vreau sa muncesc (paradoxal, nu?!) si ca sunt serioasa si muncitoare. Bla, bla... Omul pune o fata care se vroia putin indignata, dar care, de fapt, zicea ca nu sunt eu primul angajat la negru pe care il are si, dupa circa 30 de sec imi spune ca e de acord. Totodata, imi da de inteles ca ar fi bine sa nu fac reclama si sa ii mai trimit si pe altii pe cap. Si ca, pe viitor, la el la local, daca are vreun control, sa ma amestec printre clienti. Oau! Deci vorbim de viitor...
Urmeaza proba practica! Sa strang niste pahare de pe masa, sa dau o tura de camera cu tava plina si sa repun paharele pe masa ca si cum ar fi pline... Zis si facut! Am reusit sa nu sparg nimic si sa tarai tava cu o singura mana!
La final imi spune sa ma intorc la 6 pentru reuniunea personalului care va lucra la petrecere. Super!
Cum aveam jumatate de ora la dispozitie, ma decid sa fac o plimbare pana in Grand Place (sau Grote Markt, cum imi place mie sa ii spun) ca era aproape. Aici, ca de obicei, o groaza de turisti. La naiba, noi, localnicii, nu mai incapem de ei! J
Oricum, aveam pe fata un ranjet foarte satisfacut! Primul job!
La 6 fix ma intorc pentru reuniune. Suntem vreo 26 si CD ne pune la curent cu detaliile si ne spune ca vom primi cate un mesaj cu ora la care trebuie sa ne prezentam. Tocmai l-am primit, asa ca m-am decis sa postez aventura. Plus, nenea ne mai anunta ca, avand in vedere ca ne-a tinut la intalnire fix o ora, o sa ne plateasca si pentru asta. Sa vezi si sa nu crezi!
Problema era ca nu stiam cu cat o sa ma plateasca... Nu am avut curaj sa intreb pentru ca eram in acea situatie delicata. Pana la urma, intreb doua viitoare colege de munca si sunt lamurita ca e vorba de 9 euro/ora. Tare! Deci luni o sa castig cel putin 40 de euro. Sper!
Din castig scadem 10 euro – investitia intr-o pereche de balerini negri (tinuta obligatorie: camasa alba foarte bine calcata, pantaloni sau fusta neagra genul clasic si incaltaminte asisderea) pe care i-am achizitionat ieri sub ochiul vigilent al lui A (mandra si ea nevoie mare ca o sa fac niste bani!).
O sa va tin la curent cu derularea ostilitatilor... Pana una, alta, rugati-va sa nu scap vreo tava in poala invitatilor. Nu de alta, dar chiar vreau sa mai lucrez pentru tipul asta!!!
A! Si sa nu anuntati autoritatile belgiene ca muncesc la negru!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu