Inceputul povestii (pentru cei care nu cunosc toate detaliile)

Nu va speriati, nu o sa urmeze un roman fluviu !

Prin luna iunie, anno domini 2010, eu si sotul meu (sa-i spunem Mr. G) am vizitat capitala Europei, frumosul oras Bruxelles. In urma acestei escapade turistice ne-am ales cu urmatoarele :

-          Una bucata C.A.R. la care urma sa platim un an, suma (nu vorbim de zeci de mii de euro!!!) fiind utilizata cu zgarcienie pentru achizitionarea unui bilet foarte ieftin de avion, o cazare la fel si mancat mai mult prin camera de hotel ;

-          O intrebare retorica pe care inca nu mi-am scos-o din minte : «  De ce aici se poate ca aproape totul sa arate bine, oamenii sa fie relaxati etc. si in Romania nu?! « ;

-          O mare dorinta de a schimba ceva in viata noastra (concretizata in declaratii de genul « M-am saturat sa ma uit la Discovery si sa imi spun ca atunci cand voi iesi la pensie voi vizita toate acele locuri.«) ;

-          Un dus rece la intoarcerea in tara – 25% jos din salariile bugetarilor. 

Pe cale de consecinta, s-a facut un consiliu de coroana intre mine si Mr. G in urma caruia s-a decis punerea in practica a urmatorului plan (exprimarea va suna cunoscuta ?!) : demisia mea, debarcarea mea in Bruxelles, insotita de o prietena (sa o denumim A), identificarea unui loc de munca (in orice domeniu, adica inclusiv dat cu mopul) si apoi reintregirea familiei.

De ce Bruxelles? Pentru ca am auzit/vazut povesti de succes in care persone fara calificare prestau munci platite cu ora la firme de catering sau de curatenie si castigau circa 3.000 de euro pe lina. Si, colac peste pupaza, erau si mai relaxate decat in Romania.

A urmat instiintarea parintilor (reactiile au fost variate !!!) si a colegilor/sefilor (reactii si mai variate).

Eeee, si apoi sa te tii ! Desi trebuia sa plec din tara, impreuna cu A, pe 23 august (data aleasa pentru semnificatia ei istorica !), la Firma lucrurile s-au tergiversat. Pana pe 30 septembrie (data rezolvarii) au urmat urmatoarele faze : resemnarea mea, istericalele mele, resemnarea mea, istericalele mele, euforia mea ... Finalul apoteotic: plecare pe 01.10.2010. Yeeee!

P.S. Imi cer scuze fata de prietenii pe care nu i-am mai vizitat in aceasta perioada, dar chiar nu eram o companie placuta!!! Ma intreb cum m-a suportat familia?!