Vineri, 08.10.2010, am decis sa urmez sfatul lui M si sa insist pe langa cei pe care i-am cunoscut la Jobs Day, in speta Firma T (nu le dau numele pentru ca au si ei politica de confidentialitate). Asa ca, zis si facut! Cu nervii de rigoare provocati de lentoarea net-ului piratat (deja vreau cam multe!) trimit un e-mail cu un cv ferchezuit nevoie mare si o scrisoare de intentie demna de pus in rama. Apoi ma decid sa plec in oras sa caut ibricul cosmarurilor mele (s-a rezolvat – vine unul din Romania!). Si, in timp ce cautam eu diverse chestii prin magazine, suna telefonul! Mintea mea in sinea ei: „e vreo unul care vrea baby sitting”, dar, ce sa vezi, vocea din telefon (in engleza) se recomanda ca fiind nenea JT de la Firma T si ma intreaba cand as fi disponibila pentru un interviu. Eu ma gandesc intens, ca doar am agenda full, si ii spun ca oricand ca nu am altceva de facut. OK, luni la 10 sa fie, si mi se va trimite un e-mail cu adresa exacta. Brusc mi se lipeste un ranjet de fata! Nu m-a parasit pana am ajuns acasa, am deschis mailul si am constat ca sediul e... in afara Bruxelles-ului!!! Taaare! Cum ajung acolo luni la 10?! Fac cercetare pe net (iar imi urca nervii la cote alarmante!) si descopar ca as avea un tren care face 20 de minute pana in Hoeilaart (se citeste eoilart!). Imi revine increderea...
Trebuie sa precizez ca nenea pe care l-am cunoscut la Jobs Day si caruia i-am trimis aplicatia a dat-o mai departe la Senior Recruiter si la seful departamentului Content Management. Deci, aici lumea e serioasa!
Pana la un punct! J
Sa continuam... Duminica ma decid sa caut gara (in Bruxelles sunt vreo cateva pentru traficul local!) si bine fac! Garisoara Shuman e langa cladirea Comisiei Europene si e in reconstructie pentru ca vor sa o mareasca. Asa ca a fost o adevarata aventura sa gasesc intrarea. Reusesc sa gasesc si casa de bilete si achizitionez unul numai dus, ca la intors ma gandeam ca iau din Hoeilaart (era sa imi fracturez limba!). Buun! Pana aici totul in regula!
Vine si luni dimineata! Ma trezesc la 7.15 si incep pregatirile. Ajung la timp la gara si, stupoare!, dupa 10 minute de asteptat constat ca trenul de ora 9.00 pe care il doream eu s-a anulat din cauza unei greve spontane. Eu facusem planuri ca daca trenul face 20 min, am timp sa gasesc si firma si sa beau o cafea! Buun! Mergem la ghiseu si intrebam daca mai vine un tren. Dupa 5 minute mi se spune ca o sa opreasca un tren international care de obicei nu face asta... Foarte bine, numai ca ala apare la 9.40. Deci, deja eram in intarziere.
Intr-un final apoteotic ajung in Hoeilaart si gasesc si sediul Firmei T. Bineinteles ca am sunat sa anunt ca intarzai, dar stiau si ei de greva si au luat-o foarte relaxat. Sediul intr-o locatie super, inconjurat de paduri netaiate, cladire mica si cocheta. Apar doi tipi, JT (recruiterul) si FE (managerul de la content management) care ma duc intr-o sala de sedinte.
Interviul in sine a fost foarte relaxat, glumet chiar. Pacat ca nu aveam cunostinte de IT si ca ei nu aveau buget pentru training! Daca una din cele doua conditii era indeplinita, acum ma puteam lauda cu un job! Oricum, tipii mi-au oferit si sfaturi (de obicei, nu se face!), cel mai pretios fiind ca trebuie sa imi indrept initial atentia inspre multinationale care isi permit sa plateasca si cursuri. Intalnirea a durat cam 50 de minute, timp in care am vorbit despre mine (daaa!!) si despre cum m-as vedea in Firma T. Impresia generala – foarte faina! O experienta pozitiva foarte interesanta.
Acum incepe aventura intoarcerii. Ma duc in gara cu gand sa iau bilet. Vezi sa nu ai de unde! Gara foarte bine inchisa. Cred ca de foarte mult timp! Bine! Ma uit la ceas: 11.24. Dupa cunostintele mele, la 11.42 ar fi trebuit sa apara un tren. Vezi sa nu! Greva ataca din nou! Bine ca era soare. Pana la urma apare un tren la 12.42. Ma urc cu discursul pregatit pentru controlor ca sa ii cer bilet, dar nu apare nimeni. Asa ca tac malc si fac blatul! Roman autentic!!!
Per ansamblu, am platit 2,5 euro (biletul de tren dus) ca sa vizitez localitatea Hoeilaart, sa intalnesc 2 oameni noi, sa beneficiez de asistenta tehnica gratuita pentru pregatirea viitoarelor aplicatii si interviuri si sa experimentez greva in Belgia. A meritat!
Pe aceasta cale, as vrea sa le multumesc adidasior mei care m-au slujit cu credinta azi. Sa ma fi vazut ce bine aratam in costum (fusta!!!), ciorapi negri mati, sosete de bumbac bleu si adidasi! Nu va speriati, nu m-am dus asa la interviu! Aveam pantofii cu toc in poseta (ii multumesc si ei ca exista!) si i-am extras inainte sa intru in sediul lor. In Romania nu as fi umblat niciodata imbracata asa, dar aici faceam parte din peisaj!
Astept noi experiente interesante...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu