Cannelle/Scortisoara

Duminica am decis sa fac placinta cu branza. A era extrem de incantata (zic eu!). Asa ca am iesit la cumparaturi la Carrefour Expres (unul mic, de cartier, care e peste drum de casa noastra). Gasesc aproape tot ce vreau si ma duc inspre lactate. Branza dulce de vaci, nem! Doar de capra, in cutii mici si scumpe. Hmm... Nu, ca trebuie sa mancam ieftin. Viata aici e scumpisoara. Deci trecem la planul B – placinta cu mere. Iau mere si imi amintesc ca vreau si scortisoara. Caut condimentele, dar nu vad ceva care sa semene cu ce doream eu. Incerc sa gasesc un angajat sa intreb dar, la jumatatea drumului , imi amintesc ca nu stiu cum se spune scortisoara in franceza. Sap adanc in minte si... nimic! Asa ca ma duc la casa, platesc si plec spre apartamentul regal (un flat mobilat cu doua saltele si o masa) cu gandul sa caut pe net (piratat de la altii!!!) si sa revin.

Dupa cercetari intense care au durat 30 de secunde (Google Translate) aflu ca termenul magic e „cannelle”. Asa ca pornesc din nou in cautarea ingredientului. De data asta ajung la un magazin de arabi (adica proprietarul e arab, nu se vand arabi la bucata!), ma uit roata dupa o cutiuta sau un plic cu cannelle, dar nimic. Intreb (in franceza!!!) si sunt ghidata inspre un raft la care ma uitam fara sa inteleg ce e acolo... Intr-un final constat ca da, era cannelle dar la punga de 200 grame. De aia nu o vedeam! O iau si plec, ca doar placinta cu mere fara scortisoara nu se poate! Asa ca acum avem o mare punga cu scortisoara. Cred ca ar trebui sa o licitez pe E-bay!