Actele, partea a doua!

Acum vreo cateva saptamani, MC ma suna si imi spune ca a constatat ca numarul lui de TVA nu e activ si ca, probabil, nici al meu. Eu, Toma Necredinciosul, o tin pe a mea si sustin ca al meu activ. Ca doar eu sunt mai cu mot! Asta pana cand constat ca nu imi vin formularele pentru declaratiile de TVA.

Abia atunci incep sa imi pun intrebari si sun la „controlorul de TVA” care imi spune ca nu e activ pentru ca nu am numar national. Poftim?! Dar inca de cand am! Si mai spune ea ca o sa ma viziteze saptamana urmatoare la domiciliu. Dupa asta a urmat o conversatie tare „interesanta” cu tantica. Adica eu incerc sa ii explic ca nu sunt acasa decat dupa ora 18.30, ca as prefera sa imi dea un telefon inainte si ca, daca as vizita-o eu, sigur ne-am intalni. Dar tanti o tine pe a iei si concluzioneaza ca o sa vina acasa si, daca nu ma gaseste, o sa imi lase formularul in cutia de posta si eu sa il returnez completat.

Am asteptat cuminte formularul si, pentru ca aveam niste rubrici referitoare la niste date pe care vroiam sa ma conving ca le au in evidente, am decis sa il duc personal si sa nu il trimit prin posta. Si cum mai aveam pe lista „de rezolvat” si alte chestii administrative, am decis sa imi iau o zi libera (respectiv, martea trecuta) si sa impusc 4 iepuri dintr-o lovitura. Stiti voi, speranta moare ultima! Mai ales in Belgia...

M-am pregatit temeinic pentru ziua cu pricina: mi-am facut programari si am inventat legende plauzibile ca sa trec de paznicii institutiilor unde nu aveam asa ceva. Primul punct pe ordinea de zi a fost controlorul de TVA, respectiv tantica care isi are sediul in impozantul Finance Tower, cladire in care nu se patrunde decat pe baza de programare. Asa umbla vorba... Astia inca nu au auzit de romani! Eu m-am dus cu tupeul caracteristic la receptie, le-am aratat hartia si le-am spus ca am intalnire cu cucoana. M-au crezut si mi-au dat card de acces in cladire si instructiuni scrise (formular tipizat), ca ai nevoie de asa ceva la cat e de mare cladirea. Ajung la biroul cautat, imi cer scuze ca dau buzna fara programare („invarteam cusma in maini”) si ii dau formularul. Bine ca am trecut pe acolo ca am lamurit si alte probleme existentiale, legate de persoana mea, ale autoritatilor finantiste. Spre exemplu, ei se jurau ca eu am ca obiect principal de activitate „spalarea geamurilor si a vitrinelor”. Sincer, eu nu ma vad pe o schela, la 10 m inaltime, facand asta. Poate m-as urca pe un astfel de dispozitiv ca sa prind un candidat... Si o alta nedumerire mare a lor era de ce nu am nevoie de contabil. Pai de ce as avea?! Pot sa completez o declaratie de TVA, dragilor. Am trait in Romania, tara unde inveti sa faci orice.

Dupa ce am lamurit problemele cu doamna, am trecut la a doua intalnire programata dimineata, adica la Partena, cei care se ocupa de asigurarile mele. Ajung la agentia lor principala, pentru ca cea de care apartin eu e la „dracu, in praznic” (scuati expresia!), imi iau un bon de ordine la un ghiseu care parea potrivit si... astept! Cam o ora. Ajung la momentul „Z”, ma duc la tanti si ii expun problema mea, adica in ce cont si cum platesc comisionul lunar pentru mutualitate. Se uita tanti cam ciudat la mine si, dupa un minut imi spune ca am gresit ghiseul pentru ca acolo e Partena simplu si PartenaMut e in alta parte. Hmmmm, stai sa inteleg... Sunteti toti in aceeasi incapere, lucrati pentru aceeasi companie, dar nu puteti sa imi dati o explicatie simpla?! Diviziunea muncii! Pana la urma imi spune ca o sa imi dea un bon prioritar pentru celalalt ghiseu, daca tot am asteptat deja asa mult. Ce dragut!!! Cu ajutorul bonului prioritar, am ajuns destul de repede la ghiseul de care aveam nevoie, am obtinut raspunsul si am plecat acasa.

In apartament am avut parte de o ora de relaxare pentru ca A studia cu o colega pentru un recital-angajament. Asa ca am facut ceva headhunting, cu muzica simfonica in fundal. Fain, mai ca imi vine sa vorbesc cu sefa sa angajam permanent o formatie sa ne cante la birou. Bine ca m-am relaxat, pentru ca dupa-amiaza mai aveam pe lista 2 probleme administritative.

Dupa ce m-am alimentat sanatos ca sa am energie, m-am dus la ING, denumita generic “Banca” in continuare. La Banca dau peste o tipa cu care aveam intalnire stabilita pe Internet si care, din fericire, vorbea si engleza. Ii expun prima problema: am Home Banking, dar nu imi vad contul. Foarte nedumerita, verifica ea si constata ca cine mi-a activat serviciul a uitat sa imi conecteze si contul. Ce tare! A durat fix 10 secunde sa remedieze situatia. Trecem la a doua problemuta care presupunea ca eu vreau un card de credit. Nu ca am nevoie de bani de pe el, ci pentru ca pe aici sunt comercianti care nu accepta plata cu un card de debit (cum am eu) si nici nu pot plati cu el pe Internet. Asta nu s-a rezolvat pentru ca trebuia sa am cel putin 3 salarii evidentiate in cont. Plus ca trebuie sa ma duc la agentia unde mi s-a deschis contul... Bun, plauzibile explicatiile, mai asteptam o luna! Oricum, cu aceasta ocazie, am aflat ca in baza de date a Bancii eu figurez ca exercit meseria de artizan.

Ultima oprire din acea zi minunata urma sa fie la Primarie, unde trebuia sa prezint actele de autorizare stampilate de Partena (desi, cica, legea zice ca nu e necesar) si sa vad ce pazeste Politia de nu ma mai viziteaza sa se convinga ca nu dorm in strada. Pe la 4 ajung la institutia in cauza si ma ia o tanti in primire la usa si imi spune ca e greva. In singura zi in care au program dupa amiaza, e greva?! Nu m-am enervat pentru ca nu era cazul. Problema am rezolvat-o ieri, cand nu mai era greva. Din fericire. Bineinteles ca Politia m-a vizitat, dar nu m-au anuntat. Aparent au constat ca locuiesc acolo unde am declarat. Si, formalitatile fiind indeplinite, mi-am primit si ID-ul de Belgia. Adica o tidula A4, ca daca il vreau pe ala electronic trebuie sa ma mai duc o data, sa mai stau la o coada... Da, cand o sa rezolv cu cardul de credit, o sa incerc si asta.

In concluzie, am petrecut o zi si jumatate ca sa rezolv niste lucruri pe care tot nu le-am rezolvat si am aflat ca numai headhunter nu sunt, ci artizan sau spalator de vitrine.