Si eu?!

Azi dimineata ma indreptam si eu spre serviciu, cugetand intens la nemurirea sufletului, ca altceva nu stiu ce as fi putut sa fac. Adica era prea intuneric sa ma uit dupa masculi si prea devreme sa ma holb la vitrine.

Si, la un moment dat, ghetele mele gri au decis sa alunece. Hm, acum treaba lor ce vor sa faca in timpul liber, dar de ce fac astfel de traznai cu mine in ele?! Bine ca am fundul mare si am aterizat pe moale!

Rezultatul cazaturii: probabil o sa am o vanataie imensa pe coapsa stanga. Mai ales ca a intervenit si buzunarul de la blugi care are niste colturi intarite.

Daca as suferi de paranoia, acum as spune ca ghetele si blugii au complotat sa imi faca acest cadou de Craciun. Le multumesc din suflet! Amintirea o sa dainuie si dupa Anul Nou, sunt convinsa.

Bine, de data asta am avut o scuza plauzibila: era gheata pe trotuar! Dar, mi-am amintit de cazaura din februarie, anno domini 2010, petrecuta pe scarile blocului din Vaslui unde am obisnuit sa domiciliez pana acum 2 luni si ceva.

Coboram si eu scarile, impreuna cu ghetele albastre de data asta, sa mergem sa cumparam ciocolata sau maioneza sau... Oricum, ceva indispensabil! Si, pe la etajul 1, bufff! Nasol a fost ca am dat cu spatele (partea lombara, stanga, ca sa fim precisi) de treapta de deasupra si cu fundul de cea de jos. Soc dublu. Eu am supravietuit, desi am ramas cu usoare dureri in zona respectiva. Aparent, nici scarile nu au patit nimic.

Imi amintesc ca am facut eforturi sa ma ridic si nu prea stiu cum am ajuns la iesirea din scara, dar am izbandit. Si, ma intorc acasa si ma plang si eu ca omul lui Mr. G. Prima lui replica m-a lasat fara grai: „Poate nu faci asa ceva cand o sa fii insarcinata!”. Adica, nu ma intreaba omul daca is bine, nu ma ia in brate sa ma consoleze, ci... Va dati seama ca mi-a trecut durerea si m-au apucat istericalele, nu?! Intre timp mi-a trecut supararea, dar ma mai apuca durerile.

P.S. Desi am promis ca nu mai scriu de la serviciu, azi e cam liniste, asa ca am decis sa profit.