Intimitate si Internet

In urmatorul dictionar de antonime al limbii romane, cuvintele astea doua ar trebui sa faca pereche! Si cred ca sunt multi care mi-ar da dreptate.

Sa incepem cu Facebook. Pana acum vreo doua-trei zile, toate bune si frumoase. Apoi au inceput ciudatenile. Am primit invitatii de la oameni pe care nu i-am vazut in viata mea si, mai mult, nici nu erau prieteni ai prietenilor si nici macar romani, ca sa zic ca imi citeau blogul. Printre ciudati: un indian care imi zicea ca vrea sa fie prietenul meu (pe bune!!!) si o tipa (cred) care arata ca un travestit bine lucrat la sala, de prin Texas. De unde ii cunosc pe oamenii astia? Ce vor de la mine?

Explicatia unui amic: necazurile tale au inceput dupa ce ai postat pozele in rochia albastra. Mai ca are dreptate... Dar eu, ferm convinsa de ce spun, i-o tai din start argumentand ca doar prietenii au acces la profilul meu. Omul insista si imi spune sa verific bine. Ii multumesc, pentru ca la a nu stiu cata verificare se dovedeste ca mai erau niste setari bine pitite in spatele unui link scris cu caractere de 8. Acum sunt in regula! Deci, mai mult de poza de la profil, niet!

Trecem la e-mail. Ca orice roman venit la munca intr-o tara straina, am postat si eu niste anunturi pe internet. Pe unele site-uri, ca de obicei, trebuia sa iti faci cont si sa iti dai datele. Rezultatul, in afara de job-uri sporadice, e ca primesc tot felul de oferte promotionale in mail si mesaje de la ciudati care imi spun ca vor sa fie prietenii mei. Cine sunteti? Lasati-ma in pace!!!

Punctul trei pe lista mea, Messenger. Zilele trecute primesc o cerere de adaugare in lista a unui ID ciudat – moxomoxom2001. Cererea coincidea cu una de pe Facebook a unui fost coleg de facultate, asa ca m-am gandit ca ar putea fi el si am acceptat. Azi, se declanseaza o conversatie. El incepe cu un „hello” care nu imi dadea niciun indiciu. Eu raspund, din reflex, cu „sal”. Urmeaza intrebarea care m-a dat pe spate: „french or english?”. Atunci se aprinde beculetul: asta habar nu are cine sunt, deci ignore. Totusi, in bunatatea mea nemarginita ii mai dau o sansa si il mai intreb o data cine e si ce vrea. Raspuns naucitor (in engleza, bineinteles): „Sunt Marc din Belgia si vreau sa imi trimiti o poza cu tine!”. Chiar, mai Marc?! Ia de aici un „ignore”! Sper ca ti-a placut! Bine ca am poza aia faina la mess cu creatura din iarba. Nu-i asa ca arat bine?!

Apropo de Messenger... Am strans 58 de persoane in lista si ma sperie acest lucru. De unde ati aparut toti? Bine, va cunosc, nu-i problema, ca altfel nu ati fi acolo. Ce nu imi place e obiceiul unora de a sta ascunsi si de a te ataca pe la spate cand nici nu te astepti. Pai, mai copilasi, voi nu ati vazut ca puteti sa va setati disponibili numai pentru anumite persoane? Daca tot aveti persoane cu care nu vreti sa mai vorbiti, puteti face setarea expusa mai sus sau puteti sa le dati „ignore” (ce limbaj internautic!). Sau abuzati-va statusul...

Concluzia: din momentul in care ai o adresa de e-mail care bantuie libera pe Internet, acelasi lucru se intampla si cu datele tale personale. Mai ramane sa ma faceti si pe mine un pachet de date si sa imi dati „send” pe e-mail. Asata, daca deja nu sunt un simplu programel in limbaj binar...