Introducere:
Pentru a identifica candidatii potriviti pentru clientul meu care are o pozitie libera, ii caut pe la companii rivale. Sau ii gasesc pe LinkedIn si apoi ma chinui sa le aflu numerele de telefon ca sa vorbesc cu ei. Bineinteles ca secretarele de la receptie te intreaba cine esti, de ce vrei sa vorbesti cu X si alte chestii care nu sunt treaba lor... Iata ce a iesit cu doua astfel de ocazii.
Cuprins:
Ma uitam cu incrancenare la un profil pe LinkedIn si ma intrebam cum pot sa ii fac rost de numarul de telefon avand in vedere ca momentan nu lucreaza ca sa pot suna la companie. Deodata ma izbeste o idee, pun mana pe telefon si sun la ultima companie la care a lucrat persoana in cauza. Intreb de doamna si mi se spune ca nu mai lucreaza acolo. Asta stiu si eu! Imi iau vocea de om disperat si ii explic receptionerei ca ma cheama Miranda Mitash (cam asa inteleg astia numele meu la telefon!), ca am lucrat cu tanti la DHL (ce?!!!), ca am venit in Bruxelles pentru 2 zile si chiar vreau sa o vad. BV (colegutul meu de birou) radea in hohote pe sub birou! Secretara pune botul si imi da numarul de mobil. Yeeee!
A doua intamplare a implicat noroc chior. Sun la compania unde se presupune ca lucra o alta tipa interesanta. Raspunde secretara care imi spune ca impricinata tocmai a iesit... Eu ii spun ca e o urgenta si as avea nevoie de numarul de mobil. Ea ma intreaba daca sunt tipa care ar trebui sa lucreze dupa-amiaza la tanti. Eu raspund afirmativ si mi se da numarul de mobil, cu amendamentul ca tanti a iesit ca sa ma intampine pe mine. Ce tare!!! Oare ce trebuia sa muncesc la ea?!
Concluzia:
Sunt o mica mincinoasa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu