Despre curajul meu

In ultima vreme, din ce in ce mai multe persoane (acuma nu va ganditi la mii si zeci de mii!) imi spun ca imi admira curajul de a pleca dintr-un loc extrem de caldut (financiar vorbind) din Romania si de a ma arunca cu capul inainte in... orice.

Sa va spun ceva despre curajul meu... Cititi bine mai jos, ca sunt concluziile la care am ajuns in ultimele 2 luni!!!

EU nu sunt lucrurile pe care le-am cumparat cu bani, adica o masina, o mobila, haine etc. EU sunt cel mai de pret lucru pe care il am. Iar EU inseamna experienta mea, mintea mea si ceea ce pot sa fac folosindu-ma strict de mine. Atat timp cat ma am pe mine, pot sa imi fac cate case vreau, daca asta vreau cu adevarat, sa imi iau zeci de masini etc. Repet, daca asta as vrea, as putea sa fac. Pentru ca sunt EU.

Dar, in momentul in care ma pierd pe mine, nimic nu mai conteaza. Pentru ca inseamna ca EU nu mai exist. Raman doar obiectele, care oricum apartin unei banci... Si curajul cel mai mare nu e sa demisionezi si sa te avanti in necunoscut, ci sa recunosti ca esti pe cale sa te pierzi pe tine. Asta e foarte dureros! Daca poti sa traiesti cu asta, sau daca nu ajungi niciodata la astfel de concluzii, atunci nu ai nevoie de curaj.

Cam atat cu filosofia de balta. Astea sunt strict opiniile mele.