Dupa cum stiti, sau poate nu stiti, prin 2007 m-am maritat si eu. Cu ce am ramas de pe urma fericitului eveniment?! Un sot, Mr. G, o masina de cusut Singer si... rochia de mireasa.
Rochia asta ere o poveste a ei. Adica, eu am decis ca vreau o rochie de bal si de orice alta culoare, dar nu alba. Bineinteles ca Familia se astepta sa fie o culoare pala, ceva foarte aproape de alb. Cred ca Familia nu ma cunoaste foarte bine...
Dupa ce am decis ce vreau, trebuia sa aleg culoarea. Grea parte, mai ales ca nu am o culoare preferata. Mai intai am zis verde brotac, dar mai pala. Apoi, am fost in Carrefour ca sa imi cumpar niste obiecte de imbracaminte de la Uniconf (nu pot sa le spun denumirea exacta, ca ma rusinez!) si am pus mana pe unii turcuoaz. Atunci am decis! Intr-un camin din Regie, in vizita la D. Camera aia ar trebui transformata in muzeu...
Bun, dar nu puteam sa ma duc cu chilotii la croitoreasa sa ii explic ca eu vreau culoarea aia si sa imi aduca material (lucrau numai cu materialele lor!)... Norocul croitoresei, ca pana la urma asta as fi facut, a fost ca am descoperit o cravata care avea culoare potrivita. Deci, am cumparat cravata si m-am dus cu ea. Si au cautat bietii oameni prin toate depozitele din Iasi. Cine cauta, gaseste.
Si incepe tanti sa lucreze la rochie, dupa design-ul meu original si sub atenta mea supraveghere. Bineinteles ca i-am explicat ca vreau o crinolina mare, fara schelet, numai din tul. A bagat 50 de metri de tul in ea!
In timpul procesului, am luat o bucatica de material si umblam cu ea la mine ca sa caut alte chestii pentru nunta. Asa, toata Familia a vazut culoarea. Soc si groaza! Nu e prea inchisa?! Si, cireasa de pe tort, am decretat ca eu nu vreau voal! Cine a mai vazut rochie de bal cu voal?! Familia facea fete, fete. Ar fi vrut ei sa spuna cate ceva, dar se loveau de fata mea care spunea: „Comentezi?!”. Asa ca au adunat muuulte frustrari.
Pana la urma e gata si rochia, vine si ziua primei nunti (am avut 2, ca is mai smechera!). Femeile din Familie erau oripilate. Sau aproape... Replicile standard: „Rochia de mireasa trebuie sa fie alba!” si „Mireasa trebuie sa poarte voal in biserica!”. Raspunsurile mele: „Dar cand femeile se casatoreau in costum popular, care numai alb imaculat nu e, cum era? Sau v-ati americanizat cu totul?” si „Scrie undeva in Biblie ca mireasa musai trebuie sa poarte voal?”. Ultima opinie mi-a fost sustinuta si de Protopopul de Alba.
Incredibil, dar toate carcotelile au incetat in momentul in care m-au vazut imbracata! Atunci parerea a fost unanima: rochia e asa de reprezentativa pentru mine! Rezultatul, mai jos.
Pana una, alta, mai trebuie spus ca inca mai am rochia, ca toate fetele care m-au vizitat au probat-o si ca o pastrez in speranta ca o sa particip la vreun bal imbracata cu ea!
In loc de incheiere, pozele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu