Pierderi grele

Cand am plecat din Romania am luat cu mine si multe lucruri marunte, indispensabile, pe care eram convinsa ca o sa dureze ceva pana o sa le gasesc in Belgia. Nu de alta, dar si in Romania mi-a luat ceva vreme pana am pusa mana pe ele.

Ca sa nu va mai tin in suspans, este vorba de ... elastice pentru prins parul!!! Da, dragii mei, despre acest mic si insignifiant obiect este vorba!

Acum sa ne intelegem: elasticele mele de par erau deosebite. Am cautat indelung in Romania ceva care sa corespunda standardelor mele inalte in materie de tiitoare de podoaba capilara pentru ca dimensiunea claiei mele este o variabila care trebuie luata serios in considerare. Adica un elastic de par competent trebuie sa se infasoare fix de doua ori, sa nu fie dintr-o fibra care sa conduca la alunecare si la desfacerea cozii, sa fie simplu si durabil.  Inchipuiti-va ce inseamna sa cauti asa ceva?!

Dar, dupa cercetari sarguincioase ale pietei din Romania, am gasit produsul dorit la Meli Melo. Cum un astfel de magazin nu se gasea in Vaslui, de fiecare data cand ajungeam in preajma unuia faceam ravagii. Adica vizita se solda cu achizitionarea a cel putin 5 bucati, neaparat de culori diferite. Bine, astfel de descinderi faceam cam de doua ori pe an. Si, de fiecare data, aveam aceeasi discutie cu vanzatoarele care incercau sa ma convinga sa cumpar un alt fel de elastic. Dar eu am ramas la dragostea mea dintai.

Acum sa va descriu obiectele atat de venerate. Elasticul propriu-zis este invelit intr-o impletitura complexa de fibre, aspect ce duce la crearea unui diametru de maxim un centimetru. Imbinarea celor doua capete este facuta printr-o clama metalica extrem de bine inchisa care nu permite desfacerea. Asa ca, elasticul se uza doar ca si capacitate de a sta tensionat, dar tot dura cel putin 6 luni. Sunt de culori diferite, dar fara paiete, margele si alte bilute. Competente, domle’!!!

Si... Am adus din Romania vreo 6 astfel de obiecte magice cu gandul ca pana o sa se auto-distruga o sa gasesc eu o alta sursa. Problema e ca, de vreo 2 saptamani, le tot caut prin casa si... nimic! Parca au intrat in pamant. Intre noi fie vorba, ar fi cam greu avand in vedere ca stau la etajul 23 si in jur e numai beton. Deci, de unde pamant?! La ultimul inventar a reiesit ca mai am doar 2. Deja am intrat in criza! Am cautat peste tot: genti, buzunare, sertare, in/sub pat, cosul cu haine murdare (iiich!), cuptor, bufete... Peste tot! Si lipsa totala... Ma gandeam sa pun o cana cu gura in jos pe coltul mesei... (Era o gluma!!!)

Oricum, sufar! Tare! Ma intreb daca viata mea va mai fi la fel dupa ce le voi pierde si pe astea 2 care mi-au mai ramas...

Partea ciudata a povestii e ca eu nu pierd de obicei lucruri, deci se naste intrebarea unde au disparut obiectele mele iubite? Oare le-am vandut si nu imi mai amintesc? Sau poate s-au aruncat de la balcon pentru ca nu le placea in Belgia. Cine mai stie? Dar mie imi este dor de ele!!!

Dar chiar sufar daca am reusit sa scriu atata despre un obiect atat de simplu...