Am si eu in Bruxelles un prieten vechi de cand „haul si paraul”, adica de prin liceu. Nu ca am fi asa batrani, dar de cand nu ne-am mai vazut, multa apa a curs pe canalul ce strabate capitala Belgiei si a carui denumire nu o cunosc. De cand am luat si eu Europa la tranta, am reluat relatia. Nu chiar de unde am lasat-o, dar avem timp. Vorbim de prietenie, da?!
Sa va spun cate ceva despre el ca sa aveti o vedere de ansamblu. Nu ca v-ar interesa, dar totusi... Asa, deci. M este un barbat matur, de varsta mea, cu un job fain in Bruxelles, un apartament la fel de plin de calitati si cu alte relizari la activ. Nu il mai laud, ca o sa spuna ca ii caut nevasta sau ca vreau sa fac bani de pe spinarea lui.
Luni, intr-un acces de prietenie pe care nu cred ca o sa il mai repete curand (ha ha ha!), ma intreaba dragul de M daca nu vreau sa merg la film. Initial, mai sa spun nu, dar la cat de ocupat e omul si la cat de rar il vad, am decis ca e o metoda buna de a socializa putin. Plus ca, la un calcul rapid, mi-am dat seama ca nu am mai fost de ceva vreme la un film la cinema. Vreo 8 ani... Asa ca il las pe M sa aleaga filmul (ultimul din seria cu Gaylord Falker) si ma prezint la cinematograf.
Biletul cam piperat (9 euro), comparat cu abonamentul (16 euro/luna) care iti ofera posibilitatea de a vedea cate filme vrei intr-o luna. Deci, trebuie sa facem un abonament! Cinematograful mare, multe sali... Recunosc ca m-am simtit putin pierduta cand am intrat in hol. Grav!!! Parca tocmai am cazut din bananier! Ma scuzati, parca tocmai am iesit din papusoi. Imi comand singura biletul, ca doar atata franceza stiu si eu, si foarte entuziasmata astept sa vad ce urmeaza. M incearca sa se indrepte direct spre sala dar, plodul din mine ocheste popcornul si, razgaiata cum sunt, nu am vrut sa intru fara. Am cumparat sarat. Mai era si cu zahar caramelizat.
Filmul era programat la 19.30 si noi am intrat pe la 19.20. M-am gandit sa il scutesc pe M de rontaiala soriceasca in timpul derularii Falkers-ilor pe ecran si am profitat de cele 10 minute ca sa recuperez papusoiul lasat la Vaslui. Numai ca cele 10 minute s-au facut vreo 25 pentru ca a urmat o repriza interminabila de reclame la alte filme. Pacat ca nu am stiut, ca notam ca sa mai am ce pirata de pe net! Pana sa inceapa filmul cu adevarat, eu am si terminat produsul bagat pe gat de americani in incercarea de a ne globaliza. Bucuria lui M!
A inceput si filmul si am putut sa ma bucur pe deplin de scaunul extrem de confortabil. Despre film ma abtin sa fac comentarii, spun doar ca au cam lalaito. Jack se inmoaie de tot la final... Unde mai e farmecul? In jurul meu am vazut oameni care si-au scos tacticosi incaltarile si au profitat de faptul ca scaunele din fata lor erau goale pentru a se relaxa. Culmea e ca facusera dus inainte! Nu am avut parte de coji de seminte si nici de tot felul de comentarii in timpul filmului. Inca un aspect pozitiv e faptul ca era in original cu subtitrari in franceza si neerlandeza. Asa ca, mai si prinzi cate ceva...
In concluzie, experienta trebuie repetata si poate ar trebui sa scap de obiceiuri proaste si sa ma duc la cineva daca vreau sa vad un film, nu sa stau ca harciogul pe canapea si sa belesc (scuzati exprimarea!) ochii in laptop. Dar popcorn nu o sa imi mai iau!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu