Poate o sa credeti ca sunt cine stie ce mironosita (fara nicio legatura directa cu numele meu!), dar chiar nu imi place cand sunt pusa in postura de a asculta frecvent, subliniez „frecvent”, cuvinte de „amor” care incep cu „p” si se termina cu „ula” sau „zda”. Hmm, le-as adauga si pe cele cu dublu k si t. Intelegeti voi! Daca nu, asta e... Iesiti pe strada si va dati seama imediat.
Buuun! De obicei nu am avut parte de prea multe astfel de experiente in viata mea pentru ca m-am ferit de astfel de „prieteni” care au un vocabular limitat si pentru care orice lucru e o „p”. Dar, in Romania nu era zi sa nu ies pe strada si sa aud macar o conversatie care se invartea in jurul literei „p” de parca era singura litera din alfabet cu care ar putea incepe cuvintele... Pana la urma mi-am luat zborul inspre tari mai calde (teoretic, media temperaturilor in Belgia e mai ridicata decat in Romania) si, la aterizare m-am gandit ca limba franceza sigur nu are atatea cuvinte cu „p”. Pe atunci inca nu imi regasisem partea creierului care mai avea usoare urme de franceza prin el si credeam ca toate cuvintele „expresive” in toate limbile incep cu „p”. De fapt, „putain” chiar cu asta incepe! Auch!
Dupa ceva timp petrecut in Bruxelles mi-am dat seama ca sunt si multi romani pe aici, dar, din fericire, printre amicii mei cuvintele cu „p” nu sunt vedete. Asa ca, am scapat! Credeam eu! Vineri dimineata ma duceam si eu inspre biroul de la capatul oasului (la propriu) cand, in metrou, urca doi baietasi mai tuciurii. Cum capitala europeana e plina de arabi, m-am gandit ca s-ar putea sa nu fie „romanasi” de ai nostrii, dar instinctul meu bine educat in tara tuturor posibilitatilor m-a facut sa ma uit la rucsac mai indeaproape. Dupa vreo 30 de secunde de la urcare, intre cei doi incepe o conversatie cu o replica tipic romaneasca: „Mancat-as!”. Chiar nu vreau sa stiu ce!!! Si discutia intelectuala bazata pe ultimele descoperiri ale fizicii cuantice prezentate in cadrul conferintei cu circuit inchis care s-a tinut la Sorbona (eram ironica, nu cautati pe net!) continua cu repetarea de multe ori a cuvantului cu „p” care denumeste ceva ce apartine masculilor. In mijlocul Bruxelles-ului eu trebuia sa ascult asa ceva! Frumos, nu am ce zice! Din fericire, la statia urmatoare a trebuit sa cobor. Ei au continuat...
Am si uitat de acesta intamplare plina de substanta cand, ieri, in tram ceva asemanator ma agaseaza din nou. La o statie (alta decat cea de metrou, nu incurcati borcanele!) urca o cucoana care vorbea de zor la telefon. In romaneste. Nimic deosebit, pana aici... Si cucoana (insist pe acest cuvant!) ii povestea prietenei de la celalalt capat al undelor radio ca fiica sa deja si-a gasit vreo patru femei la care le face curat. In mijlocul conversatiei care prea-marea norocul proaspetei importate urmase, scapa femeia o trimitere directa la originile de pe linie materna ale unei terte persoane. Ceeee?! Ma intorc si arunc o privire care, probabil, a fost graitoare pentru ca prietena „doamnei” i-a atras atentia sa aiba grija ce spune ca o aude lumea. Multumesc!!!
Acum sa nu credeti ca eu nu scot niciodata vreo perla de genul asta pe gura. Dar sigur nu in public si chiar si mai sigur nu atat de des. Nu de alta, dar limba romana e atat de expresiva incat chiar nu e nevoie sa faci din 2 organe genitale subiect de conversatie. Excludem cazurile in care chiar vorbim despre sex...
In loc de incheiere, va rog, daca va vine sa repetati cel putin o data la 5 minute unul din cuvintele in cauza, mai bine luati DEX-ul si invatati unele noi. Multumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu