Multi-talente

Zilele trecute, in dulcele meu stil clasic, mi-am luat farfuria care adapostea masa de pranz (chiftelute, branza cu mucegai, ardei si paine integrala) si am inceput sa rontai soriceste bine aplecata peste birou si, implicit peste tastatura. Bineinteles ca cu o mana manipulam mouse-ul si tastatura si cu cealalta alimentam sistemul digestiv. Deodata, BV (colegul meu de birou, sper ca ati tinut minte macar atata!), socat, imi spune ca nu ii indicat sa fac asa ceva. Eu, foarte mirata, intreb de ce. Raspunsul aprope ma face sa ma innec (ia uite cum era sa se reduca populatia Terrei!): pentru ca sefa noastra se teme sa nu cada ceva in tastatura. Ce?! Ma scuzati, poftim?! Pai si cand mananc biscuitii Lu cu crema de iaurt si beau cafeaua tot la calculator nu e acelasi „pericol”?!

Ii raspund lui BV ca nu e nicio problema pentru ca putem curata tastatura, dar el incerca sa imi explice ca pica firimituri intre taste si nu mai ai cum sa le scoti de acolo. Vazand el ca ma uit cu ochi din ce in ce mai mari la el (nu erau si goi sau tristi, totodata!), se opreste si asteapta argumentele mele. Cand i-am spus ca poti scoate tastele bucata cu bucata si ca le poti spala si ca restul tastaturii poate fii curatata la fel de usor, a facut ochii mai mari ca mine! Parca eram la concursul „cine se ghiombeste mai tare”.

Trecem peste momentul acesta foarte ciudat si ne indreptam spre urmatorul.

In vastul birou in care ne desfasuram activitatea exista mai multe generatii de computere, unele mai vechi si mai lente si altele mai noi si (surpriza!) mai rapide. Nu cu mult, ca doar sunt produse in Belgia. La un moment dat se pune problema ca ar fi bine sa facem „pasa in doi cu schimb de locuri” cu o pereche ca ar fi mai bine sa il utilizam frecvent pe cel mai rapid. Logica ideea, nu stiu daca eu am exprimat-o la fel de logic. Disonanta mea cognitiva a aparut in momentul in care s-a sugerat ca trebuie sunat tipul care se ocupa de IT  ca sa faca schimbarea. Intreb si eu de ce si raspunsul ma lasa perplexa: pai trebuie conectate toate firele... Pot sa fac eu asta!!!

Foarte mirata de aceste intamplari, le povestesc si altor romani cu state vechi prin strainate. Au avut aceeasi reactie: pai nu ii specialitatea ta, de ce sa te bagi? Stati sa ma lamuresc: ca sa curat o tastatura si sa conectez o unitate la monitor si retea, am nevoie de o diploma anume?! Oricum, pentru ca pot sa faca asta fara o diploma, am devenit un mic idol pentru BV.

Pana la urma, „jungla” din Romania ne educa bine: descurca-te in orice situatie si, daca se poate, fara sa platesti nimic!