Schimbari cu forta

N.B. Inca nu mi-am gasit un loc perfect pentru scris in noua locuinta, asa ca poate inspiratia nu e in cea mai buna forma. Dar ma chinui!

Imi place, nu imi place, sunt prinsa si eu in vartejul societatii consumatoriste in care imi fac veacul si, totodata, sunt activa prin diverse medii de comunicare. Exista parti pozitive si, bineinteles, negative in toata tevatura asta cu „social media”, dar in ultimele zile parca mi-au iesit in cale numai negative.

Ma calca pe nervi si bataturi (dureros!) sa imi fie bagate pe gat cu de-a sila anumite schimbari, fara ca macar sa mi se ofere o imitatie de alegere. Incepem cu Facebook, mareata platforma de comunicare, care ba schimba formatul de afisare al pozelor, ba pe cel al mesajelor, ba nu ma lasa sa imi accesez profilul. Dar nici macar o perioada de acomodare, nici macar o intrebare daca vreau sau nu. Nimic! Doar m-am trezit cu noul format de profil, m-am trezit ca mesajele se afiseaza altfel etc. Sa inteleg ca eu, utilizatorul de rand, nu am niciun cuvant de spus? Accept sau nu... Mai, administratori cu idei crete apreciate de nu se stie cine, voi nu ati auzit ca sunt vecina cu Casa Regala a Belgiei?! Un pic de respect!

Continuam cu Yahoo! Astia m-au instiintat politicos ca in cateva luni o sa treaca la noul mail Beta si ca fie schimb eu de buna voie mai din timp, fie o fac ei automat. Na, am fost fata cuminte si am trecut singura la noua formula. Dupa primele 3 ore in care am incercat disperata sa gasesc cum sa deschid ferestre noi de chat, imi venea sa imi trag palme ca sa imi pedepsesc aceasta initiativa. Chiar am incercat sa revin la vechiul Yahoo, dar nu este posibil. Pana la urma m-am dumirit, dar tot nu imi place ca imi afiseaza niste ferestre mari de chat si ca reactioneaza mai greu decat vechiul mail. Si in ultima perioada am constatat ca se pierd cam multe mesaje off line trimise pe Messenger. Servicii gratis, calitate pe masura!

La un moment dat chiar si LinkedIn mi-a facut ceva probleme schimband modul de afisare al paginilor, astfel incat nu mai gaseam nimic. Ce tutoriale sau avertismente?! Doar oamenii care il utilizeaza sunt inteligenti nevoie mare si se descurca si singuri... La un moment dat chiar m-au fortat sa imi import CV-ul si au facut un „act de caritate” sa imi upgradeze automat profilul. Asa de bine au facut-o, ca am intrari care se repeta de parca am probleme cu inteligenta si nu sunt in stare sa imi fac o prezentare ca lumea. Acum trebuie sa ma reapuc de munca si sa imi reeditez profilul. O sa le cer daune!

Blogul personal s-a gandit sa fie si el un mic razvratit si sa ma chinuie. Bine, nu e vina lui, ci a platformei care il gazduieste, dar tot mi-a pricinuit ceva nervisori. Nu am putut sa modific niste bannere si a inceput sa prezinte usoare modificari de asezare in pagina, semn ca urmeaza unele mai mari. Ca doar asa incepe totul: modificam putin in dreapta-jos, apoi peste vreo saptamana in stanga-sus si, pana iti dai seama, nimic nu mai e ca la inceput, ca atunci cand ai decis sa alegi platforma aceea si nu alta.

Cireasa de pe tort a fost site-ul Toateblogurile.ro care m-a enervat la culme zilele astea din cauza dificultatilor pe care le-am intampinat in utilizarea sa. Ba merge, ba nu merge. Am incercat si eu sa trimit un banner ca sa-i fac reclama unui amic si nici macar nu il afisau ca mesaj. Incredibil! Pai eu de ce va utilizez? Si de ce v-am afisat bannerul pe blogul meu? Cred ca sunt eu prea carcotasa...

Concluzia inteligenta care se desprinde in urma imitatiilor de crize de isterie prin care am trecut (inca nu am ajuns la necesitatea administrarii medicatiei) este si logica de asemenea: inchiderea conturilor aducatoare de frustrari, boicotarea „retelelor de socializare” si revenirea la viata simpla de dinaintea lor. Aparent sunt inteligenta doar la nivel cognitiv, nu si la nivel actional. Pentru ca stiu ca asta ar fi cel mai bine, dar sunt convinsa ca nu o voi face. Si ma ascund in spatele pretextetului ca imi place blogul meu, sa scriu pe el si sa il popularizez prin cat mai multe mijloace. Oare sa ma apuc si de Twiter? Sa ma opreasca cineva!