miercuri, 25 mai 2011

6 luni de headhunting

Pe data de 15 mai am implinit 6 luni de cand lucrez la AIMS International Belgium, asa ca se necesita un mic bilant. Ca doar asa ii sade bine romanului: sa contorizeze si sa bilantuiasca tot, nu conteaza daca are ce,  gaseste el ceva cu ce sa se faleasca. Deci, in dulcele stil clasic, hai sa fac si eu un bilant.
Mai intai de toate, trebuie sa spun ca acum 9-10 luni, daca mi-ar fi spus cineva ca o sa schimb macazul inspre domeniul resurselor umane, i-as fi recomandat un control psihiatric. Apoi, eu nu cred ca imi dau seama inca ce job „tare” am... Pentru ca nu cunosc piata in adevaratul sens al cuvantului. Dar cand ma mai scapa gura si spun unde si ca ce lucrez, vad fete admirative. O sa ma conving si eu de marea realizare la un moment dat.
In aceste 6 luni am reusit sa imi perfectionez engleza, mai ales cea scrisa, ca o invatasem eu in tinerete, dar de practicat mai greu. Daca nu sunt obosita si creierul meu functioneaza la parametri normali, chiar nu se simte nici urma de accent rusofon. Cred ca accentul i-l datorez fostei mele profesoare din facultate, dar o iert pentru ca de la ea am si invatat engleza ca lumea. In schimb, daca capacitatile intelectuale nu imi sunt afectate de cine stie ce stari neconforme cu standardele de calitate acceptate si tolerate la nivelul superior al persoanei mele, accentul meu de engleza americana e asa de convingator incat am fost intrebata deseori (nu exagerez) daca sunt de prin partile alea ale lumii. Raspunsul meu negativ atrage o alta intrebare, de obicei, care insinueaza ca as fi invatat engleza prin State... De doua ori fals, dar ma simt magulita. Iar profele de engleza de la facultate ar trebui sa se simta si mai bine.
Cu experienta acumulata prin companie (planuiesc sa mai stau o perioada), pot sa spun ca am si o „specializare mai specializata”. Adica atunci cand am plecat din Romania stiam sa fac de toate si nimic, in acelasi timp. Acum sunt un psiholog care stie sa faca recrutari de personal. Uite asa calea care trebuie urmata de cariera mea a fost insemnata... Sigur nu mai pot sa ma fac prof de chimie acum. Ha ha!
Aproape am invatat sa vand si am invatat ca inclusiv afacerile sa vand, ca marketingul poate fi facut de oricine (daca are cap) si ca diferintele dintre mediul de afaceri romanesc (la nivel de tara, nu luat pe bucatele) si cel din alte tari europene sunt imense.
Tot datorita job-ului asta am putut sa vad care e diferenta intre stabilitatea oferita de institutiile statului din Romania si nevoia de a fi pro-activ intr-un mediu capitalist unde fiecare afacere se lupta sa supravietuiasca. Adica nu merge sa te duci la serviciu si sa iti spui ca nu ai chef si ca faci maine, ca oricum salariul vine. Aici fiecare zi e o lupta pentru a-ti mentine pozitia pe piata. Si am mai constatat ca mut pomenita criza financiara a afectat toate statele europene, numai ca unele au fost mai inteligente fata de altele.
Si, mai nou, am inceput sa misun prin tara (a se citi Belgia!) pe banii companiei. Ieri am fost la Zeebrugge, coasta maritima si portul din apropierea Brugge-ului, azi merg inspre Luxembourg, am mai fost si pe langa Namur... Incet, incet o sa vizitez toata tara. Si tot la capitolul asta trebuie punctat faptul ca am cunoscut o serie de persoane interesante, printre care pot mentiona un (mare) director de la DOLE (da, aia cu bananele, numai ca in alte tari vand muuuult mai multe chestii), un fost sef al DG Public Affairs din Comisia Europeana etc. Si cand spun ca ii cunosc nu ma refer la faptul ca am dat o data mana cu ei si apoi nu isi mai aminteste nimeni de mine.
Exista si o parte negativa, cu ghilimelele de rigoare: inca nu m-am imbogatit. Dar, cum eu vad in orice o parte pozitiva, trebuie sa constat ca acum am si eu un CV cat de cat onorabil.
Iaca asa m-am umflat si eu putin in pene...

9 comentarii:

  1. Nu te-ai umflat deloc în pene, Mirona. Tragi din greu acolo, și asta e ceva de admirat. Și reușești să te impui prin propriile forțe. Bogăția? Vine de obicei când nu-ți prea mai produce mari bucurii. Confortul de zi cu zi este deocamdată cel mai de dorit. Și se pare că îl ai. Restul, vine cu anii, mai e timp. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc! Mai am un pic de lucrat si la confortul de zi cu zi, dar sunt pe drumul cel bun.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce sa zic, eu si Sot suntem fanii tai, a s eintelede ca-ti admiram curajul!
    Vrem poze de pe unde te plimbi! Blofului tau ii lipsesc pozele:)

    RăspundețiȘtergere
  4. haha! mi-am insusit critica cu pozele, o sa ma straduiesc sa remediez situatia. multumesc fanilor mei! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Felicitari pt curaj si pt realizarile de pana acum! Suntem cu ochii pe tine!:)

    RăspundețiȘtergere
  6. Ia uite! Mai citeste cineva si balariile mele... :) Stati cu ochii pe mine ca pe butelie! Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  7. “Be sure you put your feet in the right place, then stand firm.” Abraham Lincoln
    Felicitari si spor la treaba mai departe! Cu acelasi entuziasm!

    RăspundețiȘtergere