duminică, 17 aprilie 2011

Ce face alcoolul din om...

E duminica seara si tocmai m-am intors din oras. Sunt putin sub influenta unei beri mai alcoolizate (asa-i daca nu beau mai des...) si m-a apucat introspectia. Probabil voi o sa cititi asta luni dimineata, exact in momentele in care mie, tot probabil, o sa imi para rau ca am publicat-o. Glumesc (sper!), pentru ca nu imi plac regretele. Le resping! Mai bine sa faci si sa induri consecintele decat sa te intrebi cum ar fi fost daca...
Dar sa revenim la introspectie. Dupa postarea de saptamana trecuta in care imi faceam o analiza pseudo-psihologica si imi explicam niste trairi interioare, am fost intrebata cum imi descarc eu frustrariile/furiile daca tot nu spun nu si indur mai multe decat ar fi cazul. Pai, raspunsul e simplu: scriind. De obicei, cand sunt foarte nervoasa pe cineva, ii scriu o scrisoare de mana, pentru ca metoda mi se pare mult mai personala. Dar, scrisoarea astea nu ajunge niciodata in fata ochilor destinatarului. Mda, lasitate... Oricum, sunt cel putin vreo 3 – 4 persoane pe lumea asta care daca ar citi ce le-am scris cred ca ar avea un soc. Tocmai de aceea tin numai pentru mine si, dupa vreo cateva luni, arunc documentele incriminatorii.
Buun, acum ca am raspuns la intrebarile cititorilor, sa revenim la alte idei crete declansate de aburii alcoolului. Ma scuzati, pauza de eliminat berea... Revin!
...
Am revenit. Da, ar trebui sa beau bere mai des pentru ca observ ca reusesc sa scriu si sa ascult muzica in acelasi timp. Si, de obicei, nu fac asta. Apropo de bere, am descoperit ca imi place Kriek-ul (berea fructata), mai ales cel cu aroma de cirese. Pentru asta trebuie sa ii multumesc fostei mele colege din clasa a patra, M, care acum e in tren spre Olanda. Nu uita sa imi trimiti pozele!
Si daca tot suntem la capitolul multumiri, as vrea sa le multumesc prietenilor mei ca exista! Se stiu ei care sunt, nu vreau sa ii enumar aici, ca poate uit pe vreo cineva si s-ar supara. Am cativa, dar buni! Nici nu am nevoie de mai multi... Oricum, pentru cei care cititi si mi v-ati mai plans uneori ca nu aveti timp de prieteni, vreau sa va spun ca, din experienta mea, prietenii adevarati nu sunt cei cu care esti bot in bot toata ziua, ci cei care te ajuta cand ai nevoie. Si in categoria „ajutor” intra si numai o imbratisare la momentul potrivit. Asa ca nu conteaza numarul intalnirirlor dintr-o luna sau dintr-un an, ci calitatea acestora. Stiti voi, calitate, nu cantitate!
Sa revenim la alcool. De ce nu beau eu alcool? Am fost intrebata deseori... Chiar sunt genul care nu bea. Pai trei motive mari si late am: nu prea imi place gustul bauturilor alcoolice, am o problemuta cu vasele de sange de la nivelul nasului care (uneori) reactioneaza la alcool prin dilatare si provocarea unei reprize de stranut destul de neplacute, devin introspectiva sub influenta alcoolului – adica imi pierd hazul. Asa ca, de ce sa beau?!
Apropo de hazul meu... Daca tot am scuza ca sunt „pilita”, o sa dezvalui un mic secret. Cand sunt in starea asta am impresia ca privesc de undeva de sus tot ce mi se intampla. Si nu prea imi place. Desi am trecut prin asta recent si fara sa fiu beata. Ciudat! Adica am avut vreo cateva zile cand, in prezenta unei anumite persoane, nu am fost eu. La propriu. Daca as fi inregistrat fazele si le-as fi aratat prietenilor mei, m-ar fi intrebat daca eram anesteziata sau drogata. Sa va explic, ca sa nu ramaneti cu intrebari si sa nu dormiti bine la noapte. In perioada de care vorbesc, am fost atat de cuminte, tacuta si linistita ca aproape as fi putut fi confundata cu un soricel speriat sau cu vreo mare timida. Si, peste toate astea, am avut senzatia ca am privit de sus tot ce se intampla, parca asteptand deznodamantul. Sper sa nu mi se mai intample niciodata! Cauzele comportamentului meu bizar?! Necunoscute. Ar putea fi faptul ca nu aveam hainele potrivite. Ha ha ha. Sau poate doar am reactionat la mediul inconjurator.
Gata, ca incep sa o iau pe aratura. Mai bine ma bag la somn! Maine, cand o sa fiu treaza, sper sa fiu mai coerenta. Daca nu in romana, macar in engleza. Sau franceza... Sau, si mai bine, olandeza.

6 comentarii:

  1. mda, mersi ca mi-ai reamintit! :((
    sunt OK, nu ma doare capul. :)))

    RăspundețiȘtergere
  2. daca stiam ca te apuci de filozofat, te prosteam sa bei mai multe Kriek-ce :))
    Facem un experiment, de cat ori ne vedem bem cantitati diferite de kriek si vedem ce mai "coci" dupa.
    besos si iti trimit chipurile alea in timp util, promit ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. gross bisoux a toi, aussi! ce ma fac eu 6 luni fara tine?! o sa ma usuc de dorul kriek-ului... :)))

    RăspundețiȘtergere
  4. Dacă te consolează cu ceva, nu ești singura care nu prea bea, chestie care nu mă face prea simpatică amicilor cu care ieșim câteodată în oraș. Pur și simplu îmi displace să-mi pierd -chiar și parțial- luciditatea. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. @silavaracald - M-am obisnuit sa se faca misto de mine ca nu beau. Si ei s-au obisnuit sa faca misto... :)))
    Super tare blogul tau!

    RăspundețiȘtergere