Mail-uri pe care nu le vreau

Cititorii fideli probabil au constatat ca nu imi dau cu parerea si nici nu imi exprim opiniile personale legat de subiecte foarte delicate cum ar fi religia, politica si fotbalul. Nu de alta, dar toti ne pricepem si nu are rost sa nasc polemici. O sa incerc sa imi mentin echidistanta in continuare, dar o sa iau o mica pauza azi si voi sari parleazul macar putin. Inainte sa trec mai departe la retorica zilei, trebuie sa va avertizez pe voi, toti cei care aveti adresa mea personala de e-mail, ca postarea prezenta o sa increteasca niste frunti si o sa dea nastere la ceva sentimente de suparare la adresa mea.

Pe langa spam-urile zilnice nelipsite din peisaj si care mai de care mai ciudate, primesc si destule e-mail-uri de la cunoscuti. Problema nu e ca le primesc, ci continutul lor care, din punctul meu de vedere, e tot spam. Nu o sa critic continutul, ci o sa pun niste intrebari care poate o sa va dea de gandit. Dar, ideea de baza e ca nu am ce sa fac cu astfel de mesaje... Doar sa pierd timp stergandu-le!

Incepem cu mesajele care ne arata cat de greu o duc unii prin Africa sau Asia sau cine stie ce alt colt al lumii. Dragilor, credeti-ma pe cuvant, sunt constienta cata saracie e pe lumea asta. Poate nu pe deplin, dar stiu ca sunt multi semeni care traiesc in conditii inumane. Intrebarea care mi se naste mie in cap e simpla, dar in acelasi timp complexa. Voi cei care dati mai departe mesajele alea, ce faceti ca sa imbunatatiti situatia?! Doar faptul ca trimiti la toata lista de messenger niste poze care scot in fata saracia din alte tari nu te face nici mai om, nici mai bun, nici mai implicat in soarta omenirii. Sau le dam mai departe ca doar, doar o face cineva ceva. Si, inainte sa va uitati in Asia sau in Africa, uitati-va in ograda proprie ca in mediul rural romanesc gasesti destui oameni pentru care o punga de faina inseamna mancarea pentru o saptamana.

Continuam cu rugaciunile... Eu sunt ortodoxa pentru ca asa am fost botezata la cateva saptamani dupa nastere. Nimeni nu m-a intrebat daca vreau sau ce cred. Asta e! Dar macar acum, la cei 28 de ani pe care ii am (ma scuzati, 18), as prefera ca oamenii de aceeasi varsta, adica maturi, sa se intrebe daca ma intereseaza cu adevarat asa ceva. Poate am devenit adventista sau budhista intre timp... Sau atee, sau un „om universal”... Tin minte cum noi, ortodocsii, ne ofuscam cand ii prindem pe „pocaiti” pe la usile noastre cu reviste tematice si incercari de convertire. Trimiterea de rugaciuni pe mail aduce putin a campanie de convertire... Oricum, ce ma intriga cand deschid astfel de mesaje e ca, aproape intotdeauna, incep cu cerinte: ne rugam (cerem) sa fim sanatosi, sa ni se ierte pacatele, sa fim ajutati la examene si multe altele. Aproape niciodata nu incepem cu multumiri: ca existam, ca ne-am trezit de dimineata, ca avem ce manca si unde dormi etc. Si chiar niciodata nu ne rezumam doar la multumiri...  

Tot in categoria de mai sus se incadreaza si „pune-ti o dorinta, da mai departe rugaciunea la n persoane si te asigur ca o sa ai ce ti-ai dorit”. Oau! Ma scuzati, poate nu ma duce capul de la geam pana la usa, dar ce legatura au practicile atat de pagane si vrajitoresti ca punerea unei dorinte si urmarea unui ritual cu credinta crestina?! Unii au ars pe rug pentru ca au crezut ca asa ceva e posibil...

Urmatoarele pe lista mea neagra sunt mesajele pline de poze din locuri minunate si colturi de Paradis existente pe Terra. Foarte frumos, dar vreti sa ma faceti sa ma sinucid?! Cine o sa mai posteze pe blogul asta?! Sunt locuri pe acolo prin care poate unii dintre muritorii de rand care deschid prezentarile ppt nu o sa ajunga vreodata. Si o sa ramana doar cu regretul...

Si inchei apoteotic cu instructiunile in n pasi despre cum sa fii fericit, cum sa fii mai „zen”, cum sa ierti, cum sa iti cresti copilul, cum sa iubesti, cum sa traiesti, cum sa... Am pierdut sirul, pe cuvant! Am ramas si fara comentarii, pentru ca nicaieri in liniile alea directoare nu ti se spune ca metodele trebuie adaptate personalitatii. Plus ca, inca, nu am primit un ghid despre cum trebuie scrisa o postare pentru blog. Oare despre cati pasi o fi vorba?!

Sunt convinsa ca o sa primesc in continuare mesaje de genul asta. Foarte bine, macar asa stiu ca mai traiti. Dar fiti convinsi ca nu le mai deschid si nici nu le mai citesc...