Fuse si se duse... Cam asta a fost impresia mea. La finalul clasei a XII-a am fost 23, pe 3 iunie 2011 am fost 17. Din cele 6 absente, 3 au fost motivate si 3 total nemotivate. De fapt, motivul a fost: nu am chef! Foarte bine, fiecare cu parerea lui.
Acum parerea mea! M-am bucurat foarte tare sa imi vad fostii colegi, caci pe unii nu i-am mai vazut de 10 ani. Si mi-a facut placere sa ma implic in organizare pentru ca am regasit oameni de care aproape uitasem. Trebuie sa admit ca din cei aproape 200 de absolventi din promotia 2001, doar cu cativa (mai ales colegii de clasa) am avut cate ceva de impartit. Dar fetele le-am recunoscut. Peste unele s-au vazut anii trecuti, peste altele prea putin.
Apropo de fizic, fostii mei colegi de clasa s-au pastrat in limite care sa imi permita sa spun ca sunt aproape neschimbati. Hmmm, mai putin eu care am cu vreo 40 de cm de par in plus pe cap... (La finalul clasei a XII-a avem doar vreo 2 cm de par pe cap.) In rest, nu am remarcat nici riduri vizibile, nici par alb in exces.
Apropo de psihic si apucaturi, trasaturile generale de personalitate au ramas tot cam aceleasi, dar am remarcat usoare urme de maturizare. Glumesc! 10 ani chiar isi spun cuvantul in evolutia unor oameni presupusi inteligenti, asa ca noi.
Bineinteles ca la ora de dirigentie s-a discutat despre „realizari”. Mie tot mi se pare un termen abstract si de necuantificat pentru ca ce inseamna realizare pentru mine poate pentru altii e un esec. Dar ne-am laudat cu totii, unii mai pe fata, altii mai voalat. Oricum, am sesizat la vreo 2 persoane o intentie vadita de a-si etala realizarile... Ce mi s-a parut aiurea a fost ca bietii medici chiar nu au cu ce se „lauda” avand in vedere ca inca sunt in plin rezidentiat, deci nu au nici timp de afaceri, nici de copii. Asa ca ma duc din nou cu gandul la cate sacrificii si eforturi fac pentru aproape nimic, neramanandu-le decat satisfactia ca au salvat cateva vieti. Asta daca nu s-au plafonat din cauza lipsurilor de tot felul si nu au ajuns nepasatori.
Ce am observat eu:
- Una din colege s-a apucat serios de ciclism si are niste gambe si brate de invidiat.
- O alta colega are doi copii la activ, dintre care unul de 6 luni, si un corp de invidiat (mai ceva fata de liceu).
- Aproape toate fetele am adoptat mici/mari schimbari in stilul vestimentar.
- Incet, incet, ne tragem spre tari straine sau spre companii multi-nationale. Deja 6 suntem plecati si 2 pe picior de plecare...
Marea absenta a zilei: diriga. Dupa ce ne-a confirmat prezenta, brusc a plecat in concediu, desi anul scolar nu era terminat. Ma abtin de la alte comentarii! Noroc cu profa de mate care a inlocuit-o cu succes.
Dupa ora de dirigentie am baut si noi un suc ca oamenii la o terasa si ii multumim public colegului care a facut cinste. Asa am mai petrecut ceva timp impreuna si am decis ca trebuie sa ne intalnim mai des. Macar la 2 ani... Daca tot m-am implicat in organizarea intalnirii asteia, am promis ca ma ocup eu si de urmatoarele. Voi, cei care cititi blogul, sa imi aduceti aminte!
La restaurant, aproape ca la nunta! Hi hi! Muzica se presupune ca era din era in care am facut noi liceul, dar eu am dubii. Furori maxime au facut melodiile rock, moment in care noi, doamnele imbracate in rochite diafane, am inceput sa scuturam pletele mai ceva ca motoclistii. Bine ca nu aveam matreata!
La un moment dat, incurajate de acordurile muzicale care nu prea inspirau nimic, noi fetele din fostul A ne-am strans la o sezatoare unde am pus in discutie o tematica de maxim interes: ce mancare traditionala romaneasca recomandam strainilor curiosi. Dupa ce ne-am dat cu parerea asupra micilor si sarmalelor, o colega ne-a luminat: Radu Anton Roman a decretat in ceaslovul lui ca singura mancare traditional romaneasca e „frunze de stevie la gratar”. Ar fi trebuit pozate fetele fetelor care au locuit doar in Ardeal sau/si miticarie+meleaguri straine (adica toate, inafara de mine). Nici macar nu stiau ce e aia stevie. Noroc cu jumatatea de moldovean din mine care a facut lumina in mintile tuturor. Dar nici macar eu nu am vazut stevie la gratar. Si chiar ma intreb cum se face... Oare se trage in folie de aluminiu in prealabil?!
Tortul a fost bun, iar eu am mancat chiar 2 portii. Poze cu meniul nu am, desi am intentionat sa fac. Dar ia uite niste alte poze... Din pacate, nimic senzational!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu