Totul a inceput pe 1 iunie, zi normala de vara (prima, chiar!) si sarbatoarea plozilor din toata lumea. Cadoul meu de anul acesta: inceputul unei presupuse vacante in Romania.
Dupa cum probabil ati citit deja, prima zi mi-am petrecut-o in avion si pe tren, inconjurata de picioare in diverse forme de manifestare. Ca sa fiu mai exacta, am plecat la ora 7.30 de acasa din Bruxelles si am ajuns la 01.30 (ziua urmatoare) in Alba Iulia. Dupa ce mi-am petrecut vreo 2-3 ore la povesti cu mama, m-am retras si eu intr-un pat... Am avut parte de fix 3,5 ore de somn, stare care s-a intins si in urmatoarele 4 zile.
Nu ma apuc acum sa insir cu lux de amanunte ce am facut in cele 3 zile si jumatate petrecute in Ardeal, dar ideea e ca am dormit cam 3 ore pe noapte. Extrem de putin pentru mine! Si nu neaparat pentru ca am chefuit sau m-am distrat...
Duminica am ajuns si prin Bucuresti, unde am constatat cu stupoare ca un cappuccino la o terasa de pe Banu Manta e fix 2,5 euro (10 lei), adica exact cat costa si in Grand Place in Bruxelles. Taaareee!
Luni am reusit sa ajung si in Vaslui. Din cele 4 zile programate sa fie petrecute prin Moldova, una a fost alocata Bancii. Nu o sa intru in detalii caci, daca citeste Mr. G, iar isi aminteste si se enerveaza. Am reusit sa vad fugitiv cativa oameni de care imi era dor, pe unii nici nu am apucat sa ii salut... Asa ca imi cer scuze publice si tin sa precizez ca imi pare sincer rau ca nu am avut mai mult timp pentru vizite si socializare.
Si vineri am plecat inspre Bruxelles...
Acum ca am expus fara „sare si piper” cele 10 zile petrecute in Romania, sa trecem si la partile mai amuzante sau mai interesante.
Cele 3 bilete de tren aferente calatoriilor prin patria-muma le-am achizitionat on-line. Aveam eu o banuiala ca nu prea e utilizat serviciul, dar nici chiar asa...
- Prima calatorie – Bucuresti Nord-Alba Iulia: nici nu apuc sa desfac coala de hartie A4 pe care era imprimat biletul, ca nasul imi si precizeaza ca stie ca merg la Alba Iulia. De unde am dedus ca eram singurul posesor de bilet on-line din tren...
- A doua calatorie – Alba Iulia-Bucuresti Nord: nasul imi spune „A, dumneavoastra sunteti biletul on-line!”. Eu confirm, dar ma gandesc ca nu prea am fata de bilet de tren... Mergand la vagonul restaurant (am trait pe picior mare), o aud pe nasita intrebandu-l pe nas daca i-a venit biletul on-line... Deci, sunt o mica vedeta.
- A treia calatorie – Bucuresti Nord-Vaslui: cand am intins foaia, deja se stia de existenta mea, iar nasul se uita cu o urma de curiozitate amestecata cu admiratie la mine. Deci, chiar sunt o vedeta printre angajatii CFR.
In concluzie, avand in vedere ca biletele CFR achizitionate on-line sunt nominale, cred ca o sa fiu pomenita si in bilantul lor anual drept singura persoana care si-a cumparat 3 bilete (!!!) intr-o saptamana. Un premiu nu primesc si eu?! Cred ca de acum, cand oi mai ajunge in Romania si intr-un tren, o sa spun doar atat „eu sunt biletul on-line” si o sa astept plecaciunile...
O alta patanie demna de mentionat e legata de 2 prieteni „buni” (credeam eu!) cu care am tot stabilit ca o sa ne vedem cand ajung in Bucuresti. Unul dintre ei a fost mai cu bun simt si mi-a dat cu flit (scuzati exprimarea!) din timp. Adica nu mi-a mai raspuns la mesajele de pe Facebook. Cealalta persoana a stabilit chiar si o ora si un loc de intalnire cu mine, dar nu a mai aparut si nici nu a mai raspuns la telefon. Foarte interesant! Uite asa mai descoperi una-alta despre cunoscuti...
Punctul culminant l-a constituit patania de pe aeroportul belgian, la intoarcere. Aparent, Politia din comuna unde inca mai am domiciliul (acolo unde e situat apartamentul de la etajul 23) vrea sa se asigure ca nu sunt vagabond si m-a dat in consemn (incredibil!!!) ca sa fiu anuntata sa ii vizitez. Asa ca pe aeroport, la verificarea documentelor, m-au luat in primire si doi politai... Dupa vreo 20 de minute am aflat care e faza, timp in care ma si vedeam dupa gratii din cauza vreunei confuzii. Dar, vorba aia, nu ai nimic pe constiinta, deci nu ai de ce sa te temi. Ce m-a deranjat a fost schimbarea usoara de atidune cand au vazut ca sunt romanca. Oricum, nu a fost destul de semnificativa ca sa ii dau in judecata pentru discriminare. Si, apropo de adresa, cam am idee ce s-a intamplat, dar o sa verific pe indelete saptamana viitoare.
Ce am mai aflat prin Romania?! Ca sistemul sanitar e in colaps!!! Spre exemplu mi s-a parut incredibil ca un pacient cu diverse probleme intestinale nediagnosticate cu exactitate (nu mai are rost sa investeasca timp si bani, ca oricum moare in cateva zile – zisera cei de la spital!), dar cu manifestari care ar putea infecta cu diverse destui oameni, e tinut intr-un salon cu persoane care tocmai au suferit interventii chirurgicale. In plus, de ingrijirea respectivului pacient se ocupa rudele, aflate langa patul lui 24 din 24. Mediu steril intr-un salon de chirurgie!!!
Si, ca sa vedeti la ce incurcaturi m-a dus gandul pe aeroport, am mai aflat ca toate cartile de identitate predate in luna aprilie la Serviciul Public Local de Evidenta a Populatiei (ce nume lung si pompos) dintr-o anumita localitate au intrat pe mana unui oarecare turculet tanar din alt judet care le-ar fi pasat prin Marea Britanie pe la unii care aveau nevoie. Mai interesant e faptul ca de ancheta se ocupa Serviciul de Investigatii Criminale, care a trimis niste citatii destul de alarmiste pe la cei 60 de „donatori” de buletine, dintre care unii erau batrani si cardiaci. E clar ca trebuie conspirat motivul pentru care esti chemat la sectie, dar, cel putin, poti sa trimiti o citatie mai putin alarmista.
In concluzie, cu asa politie si asa sistem sanitar, mai taiem vreo cativa pensionari nesimtiti de pe statul de plata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu