Consumabile de birou

Pe langa pasiunea hainelor, incaltarilor, posetelor, puzzel-urilor etc, o mai am si pe cea a obiectelor utilizate in viata de zi cu zi la birou. Adica agende, pixuri, creionase, capsatoare, perforatoare, bibliorafturi...

Orice descindere a mea intr-o librarie care contine si carti si consumabile, se lasa cu cumparaturi sau oftaturi din fundul plamanilor in cazul in care ma abtin. Daca ar fi sa dau frau liber tendintelor consumatoriste care salasluiesc bine in partea intunecata a personalitatii mele, acum cred ca as avea vreo cateva mii de pixuri, agende, carnetele si alte prostii inutile in cantitati industriale. Adica, de cate capsatoare sau perforatoare ai nevoie in acelasi timp?! Ca doar nu stai sa capsezi la doua maini...

Dar sa le luam pe rand!

Din prima mea zi de munca a trebui sa am agenda, termen generic utilizat pentru o Agenda la propriu, cu coperti cartonate, dar pe care o foloseam si ca si organizator, si ca si „caiet de notite”. Regulile organizatiei... Dar toate normele astea ma enervau asa un pic pentru ca imi ingradeau foarte tare optiunile pentru ca, de obicei, agendele sunt terne (sa le spunem „office”). Mai mult, felul in care sunt organizate chiar nu corespunde cu ideile mele de impartire a unui astfel de instrument.

Cand am devenit vanator de capete, am ales o metoda mai putin conventionala pentru a substitui agenda: un caiet de matematica spiralat, cu coperti de plastic (nu se indoaie, nu se rup...), pe care l-am organizat dupa gustul meu. Adica am impartit fiecare pagina in doua pe lungime, fiecare jumatate fiind atribuita unei zile, si am lasat si cateva (mai multe) pagini pentru notite. De atunci, adica de aproape 9 luni, am ramas fidela aceleiasi marci de caiete si aceleiasi organizari. Tocmai mi-am luat unul cu coperti portocalii pentru a doua jumatate a anului 2011.

Ideea e ca nu sunt singura „nebuna”. Prin martie am fost la un eveniment organizat de o doamna parlamentar si la care au participat tot felul de capete luminate din mediul business – IT. Cand m-am asezat la locul meu, am ezitat sa imi scot asa zisa agenda pentru ca mi se parea „neprofesionala”. Dar toate ezitarile mi-au trecut cand am bagat de seama ce fel de agende au celelalte doamne: aproape ca a mea! Diferente se inregistrau la capitolele firma producatoare si format... Deci, m-am linistit. Acuma, intrebarea de baza e de ce producatorii de agende nu se adapteaza capriciilor noastre. Cred ca am si raspunsul: pentru ca mediul business e inca dominat de rasa masculina ai carei expozanti prefera lucrurile gata facute, asa ca nu este rentabil sa faci diverse modele de agende pe placul fitelor feminine.  

In aceeasi categorie a obsesiilor in ale biroticii se incadreaza si pasiunea mea nestavilita pentru strans pixuri. Cat mai colorate, daca se poate. Daca nu, macar diferite sa fie. Intr-u satisfacerea acestei dorinte, actionez pe mai multe planuri. Primul ar fi participarea la evenimente unde e clar ca organizatiile participante pun la dispozitia vizitatorilor manunchiuri de ustensile de scris. De la un astfel de eveniment, m-am intors cu vreo 6 pixuri. O alta optiune este vizitarea unor oamnei care, prin natura meseriei lor, primesc pixurile ca si obiecte promotionale. Ultima astfel de vizita i-am facut-o fostei mele colege de banca din liceu, posesoarea mai multor farmicii. La plecare aveam in poseta vreo 6 bucati frumos colorate...

O mare problema am cu creionul meu Rottring, portocaliu-rozuliu, obtinut la schimb pe unul negru de la un fost sef caruia nu ii placea culoarea nedefinita si foarta feminina. Ador creioanele Rottring, dar in Belgia inca nu am gasit si mine aceeasi marca. Si nu mi se pare demn pentru bijuteria mea sa o alimentez cu mine Bic. Uach! Cahhh! O sa sun in Romania sa imi fie livrate rezerve care corespund standardelor calitative impuse.

La fostul loc de munca imi cumparasem o droaie de bibliorafturi colorate... Nu cu inimioare, fluturasi si alte traznai, ci pur si simplu in culori simpatice si optimiste. Dar, la plecare, acolo le-am lasat. Aici se pare ca nu prea am nevoie de asa ceva, dar ma bate un gand sa imi cumpar macar vreo 2-3, ca nu se stie niciodata.

Din dotarea biroului in care lucrez face parte si o trusa compusa din perforator, capsator, suport pentru scotch si foarfec. Negre!!! Toate negre... Le-am rabdat eu 8 luni, dar nu cred ca le mai suport mult timp prezenta pe biroul meu. Trebuie sa fac un studiu de piata si sa imi achizitionez unele frumos colorate, asortate cu puiul de clementin de pe birou.

Deci, ca sa incheiem, dragilor, daca aveti pe acasa sau pe la birou pixuri de la diverse firme, carnetele, bloc-notesuri etc. si nu stiti ce sa faceti cu ele, va dau adresa mea.