Colocatie

Pe aici tinerii studenti/stagiari/angajati, fara obligatii familiale, obisnuiesc sa locuiasca in colocatie. Adica sa imparta un apartament sau o casa, fiecare cu camera lui, dar bucataria si baia sa le foloseasca impreuna. Initial ma gandeam ca eu nu as putea... Dar, avand in vedere ca sotul colegei mele de camera urmeaza sa isi incerce si el norocul in Belgia si ca e momentul sa vad daca chiar pot sa ma descurc singura cu banii, am decis ca e timpul sa ma mut.

Si cum sa ma mut in cine stie ce vila nu imi permit inca (nu ma plang!), am decis ca o camera in colocatie ar fi perfecta. Alte avantaje ar fi ca as fi obligata sa vorbesc franceza cu colocatarii si ca as cunoaste noi oameni. Asa ca, m-am pus pe cautat acum vreo 2 saptamani. Sa va povestesc ce am gasit in peregrinarile mele...

Prima vizita mi-a furat si inima. Camera era la etajul unul al unei case cu curte, intr-o zona super, la 20 de minute cu tramul de serviciu. Bonus: apartamentul cu 2 dormitoare si o camera comuna trebuia partajat cu un tip, student, destul de dragutel, si cainele sau, o corcitura de pit-bull. Fain! Era cat pe ce sa o iau in stapanire... Numai ca tipul vroia de la inceputul lui februarie si eu nu prea eram dispusa sa ma mut inca. Si dupa ce l-am intrebat daca in martie ar putea sa ma viziteze sotul vreo 5 zile, a dat inapoi. Nu va ganditi la lucruri „necurate”! Dupa cum a spus si BV, probabil ca s-a gandit ca vine sotul si cei 10 copii si ca nu mai scapa de noi. Asa ca nu am mai insistat...

Urmatoarea vizita la o casa din apropiere. Cartierul si casa pareau promitatoare. Apare si tipul cu care ar fi trebui sa imi impart urmatoarele luni... Stiti faza cu prima impresie, nu?! Prima mea impresia a fost ca NU! Arata asa de neingrijit si... naspa. Stiu ca nu ar trebui sa judec oamenii dupa aparente, dar impresia mi s-a confirmat cand am intrat in apartament. Mirosea a statut si baia nu era ingrijita. Plus ca potentiala mea camera avea ferestrele inspre terasa si erau bine acoperite cu hartie. Sigur nu as fi putut locui acolo! Adica pot sa impart o baie si o bucatarie cu un tip, dar as vrea sa fie cat de cat curat.

Apoi a urmat o alta camera care mi-a placut foarte tare. Apartamentul era situat la o mansarda, proaspat renovat, barne de lemn si pereti curati. Foarte frumos! Ar fi trebuit sa il impart cu 2 tipi si inca o tipa, toti putin artisti. Mediul mi-ar fi placut. Baia si bucataria erau acceptabil de curate. Dar si ei vroiau de la inceputul lui februarie si nu le convenea nici macar jumatatea lunii. Pacat!

O alta camera am descoperit-o chiar in acest bloc, cu 2 etaje mai jos. Dar era atat de mica! Plus ca trebuia sa impart apartamentul cu inca 2 fete. Va dati seama ca nu as fi incaput niciodata la baie?! Era plin de truse de machiaj acolo... Si tipa care m-a intampinat era o bulgaroaiaca mieunata si fandosita, posesoare a unui job la Comisie care o facea sa aiba nasul la 3 metri deasupra solului, desi ea nu avea mai mult de 1,60. Si mai vorbea si engleza prost. Din nou, sigur nu!

O aventura am avut si pe calea undelor radio, adica la telefon. Am sunat sa stabilesc o intalnire si ma ia tipul la intrebari pentru ca si-a dat seama ca nu sunt de pe aici (franceza mea „perfecta” m-a dat de gol). Prima intrebare a fost ce nationalitate am. Ii spun si aud asa un „aaaa” dezapobrator de partea cealalta a castii. Poftim?! Apoi ma intreaba omul daca muncesc. Hmm! Trec peste primul instinct de a-i inchide telefonul in nas, si ii raspund. Dar urmatoarea intrebare m-a adus la asta. Adica omul era foarte socat de domeniul in care muncesc si era circumspect legat de faptul ca ma duc in fiecare zi la munca... Pur si simplu i-am trantit telefonul in nas! Nu sunt nationalista, dar toate au o limita!

Am mai vazut inca vreo 2 care nu m-au incantat din diverse motive care tin de curatenie sau de amplasare si era cat pe ce sa incep sa ma enervez. Adica trebuia sa ma impart intre serviciu si vizitat camere... Cam multa energie consumata. Plus ca vroiam neaparat ceva cu conexiune rapida inspre serviciu pentru ca nu vreau sa petrec o ora pe drum.

Sambata se pare ca a fost ziua mea norocoasa pentru ca m-a sunat un tip care a vazut profilul meu pe site-ul specializat in oferit/cautat colocatii. Ideea e ca acolo trebuie sa platesti daca vrei sa ai datele de contact vizibile, dar eu am facut o „marlanie” si la profil, in loc de nume, mi-am pus numarul de telefon. Si tipul l-a vazut si a sunat. Singurul care a facut asta... Si foarte bine a facut. Ieri am fost sa vad minunatia. Camera e situata la etajul unul al unei case (din nou!) aflata la 10 minute de mers pe jos de biroul meu. Zona e excelenta, la marginea Domeniului Regal. Am 3 supermarket-uri la picioare si o sucursala a bancii care ma jupoaie de bani. Baia si bucataria chiar erau curate si o sa le impart doar cu un tip de vreo 25 de ani, turc la originile sale. Din nou, nu va ganditi la... ! Camerele sunt separate si toate incaperile dau inspre holul casei. Nasol e ca nu o sa mai pot sa ma plimb in costumul Evei pana la baie si inapoi. Dar o sa supravietuiesc. Un alt plus, el lucreaza in tura de noapte si, teoretic, ne intalnim numai in week-end! Va dati seama ca i-am spus tipului pe loc ca vreau camera!

In concluzie, de la 1 martie, teoretic, am o noua coliba. Sigur o sa va arat poze si o sa va povestesc detalii... picante!