Stiu, am intarziat cam 2 zile cu postarea, dar sunt un om ocupat. Si cand nu imi dau singura ceva de facut, ma gasesc altii si nu ma lasa sa ma plictisesc. Dar sa lasam plangerile si jeluirile si sa trecem la detalierea evenimentelor care au condus la dorinta/necesitatea de a scrie despre un sfarsit de saptamana, desi am cam promis la un moment dat ca nu o mai fac.
Vineri, cand sa plec de la munca, turcul (la propriu, nu la figurat) cu care ar fi trebuit sa ma mut de la 1 martie, m-a sunat si mi-a spus ca mai dureaza putin pentru ca actuala ocupanta a camerei are o problema cu viitorul proprietar si nu se poate muta decat dupa 15 martie. Cand?! Nu se stia cu exactitate. Pai si cu mine cum ramane?! Stiu ca nu stau in ploaie, dar deja imi facusem planuri cum o sa imi aranjez camera si cum o sa ma apuc de alergat si cum o sa dorm mai mult.
Cu speranta ca Internetul personal s-a reintors la domiciliu, m-am indreptat spre casa gandindu-ma ca iar o iau de la capat cu cautatul camerei. Bineinteles ca domnul Internet nu a catadicsit sa apara (nu de alta, dar nici tipu’ de la cablu nu a venit sa il ajute) si reluarea cautarii a fost muuuuult ingreunata. Dar am reusit sa fac aceeasi miscare „inteligenta” si sa imi pun numarul de telefon la profilul de pe site-ul specializat. Si am mai reusit sa trimit si cateva mesaje in speranta ca vreunul o sa puna mana pe telefon si o sa ma sune.
Pana la urma, la ora 22.00 internetul piratat s-a dus la culcare si eu am fost obligata, fortata chiar – as putea spune, sa imi reiau discutiile cu Asimov si, implicit, Will Smith. Tot nu inteleg cum au putut sa il puna pe Will Smith pe coperta unei carti atat de clasice! Am adormit si eu la un moment dat si sambata dimineata m-am trezit cu un gust usor deprimat. Motivul: camera pierduta.
Gradul deprimarii (scazut, de altfel) s-a mai redus cand in raza de actiune a laptopului a aparut o retea numai buna de atacat care mi-a permis sa descarc ultimul episod din Grey’s Anatomy si sa interactionez putin cu Travian-ul. Oricum, pe la 12 am decis ca e momentul sa ies din casa si sa fac ceva shopping. Tipic femeiesc! Asa ca m-am indreptat inspre depozitul-outlet in care speram sa fac ceva capturi la fel de interesante ca si cele trecute. Si asa a si fost! Cele 2 ore petrecute acolo au meritat efortul depus! Cu numai 18 € am achizitionat o pereche de blugi negri D&G (de ce as mai fi avut nevoie de inca o pereche de blugi, nu stiu!), o pereche de pantaloni office, o pereche de pantaloni albi Motivi (pantaloni albi in toiul iernii?! am innebunit!), un pulover gri si o bluzita rosie Motivi extraordinara. Bine, niciunul din articole nu imi trebuia cu adevarat, dar nu puteam sa le las acolo.
Intoarsa acasa, m-am gandit ca ar fi interesant sa scot blugii cei noi la plimbare asa ca m-am mai dus la o tura de shopping, dar de data asta scopul a fost aprovizionarea cu mancare. Cand m-am intors, surpriza!!! Suna telefonul si „la celalalt capat al firului” se dovedeste a fi un tip care avea o camera de inchiriat. Aprofundand subiectul, constat ca e a doua locatie de pe lista mea, in ordinea preferintelor, adica a proximitatii fata de birou. Stabilim o vizita pentru a doua zi si brusc simt ca deprimarea incepe sa ma paraseasca.
Simtind o usoara durere de/in gat, m-am gandit ca cel mai bine e sa imi petrec seara in casa si sa ma uit pentru a cincea oara la Star Trek 2009. Nu am innebunit, chiar imi place foarte tare filmul si il pastrez in calculator tocmai pentru cazuri de urgenta. Trebuie sa mentionez ca in cursul zilei de sambata, semnalul ADSL a revenit in router, dar Internetul tot nu ne-a onorat cu prezenta.
Duminica m-am trezit tare devreme, adica pe la 8 si nu am mai putut sa adorm. Bine ca am gasit o retea de piratat si am mai „bantuit pe net”. Dar pe la 9.30 am reluat contactul cu perna si m-am trezit destul de tarziu (11.00) avand in vedere ca am avut foarte multe intalniri stabilite pentru ziua respectiva. Oricum, cand am deschis laptopul, surprize, surprize! Nu, nu ma sunase Andreea Marin! Domnul Internet bantuia liber prin reteaua noastra personala. Ce pocneala i-as fi tras! Dar m-am abtinut ca sa nu il sperii. Asa de bucuroasa am fost, ca am plecat si cu intarziere de acasa!
Prima dintre intalniri, si cea mai importanta, a fost vizitarea potentialei camere. Am intarziat putin, lucru neobisnuit pentru mine, dar mi-a placut ce am vazut (o camera mare cu o terasa foarte mare) si i-am spus omuletului ca o iau. E destul de aproape de serviciu, adica la 3 statii de tram, foarte aproape de Atomium si intr-un cartier extraordinar. Teoretic, pe 1 martie ma mut. Sa speram ca nu mai apre nimic neprevazut...
Dupa vizita incununata de succes, am facut o halta la MC care, in bunatatea lui nemarginita, m-a hranit cu goffre cu unt si Pralinutta (o crema de ciocolata gen Nutella). Frumos! Urmatorii blugii cu o marime mai mare el o sa mi-i plateasca!
Seara am fost la film – prima mea experienta 3D. Stiu! Sunt inapoiata taaaare! Si l-am lasat pe M sa aleaga filmul. Ce s-a gandit el?! Ca Tron Legacy e ideal. Vreo 3 zile m-am chinuit sa ii explic ca e o prostie de film, dar el nu si nu. Bine, hai la Tron. Am avut dreptate, chiar e stupid. Imi cer scuze in fata celor care il gasesc fantastic (exista astfel de persoane?!). Oricum, macar am ras. Nu, nu e comedie, dar era asa stupid la unele faze ca nu ma puteam abtine sa nu rad pe infundate. Inca nu am inteles cum a putut Liam Neeson sa apara in el... Bine ca am abonament si nu m-a costat nimic... Declar oficial: M e randul meu sa aleg filmele! Pazea, ca o sa te tarai numai la thriller-uri psihologice.
Si uite asa s-a incheiat unul din cele mai aglomerate week-enduri... Va continua! Povestea, nu week-endul...
Pana pe 1 Martie ar mai fi o saptamana, asa ca nu poti sti ce surprize pot aparea.
RăspundețiȘtergere"Puschea pe limba!" :))))
RăspundețiȘtergereAm platit garantia, am luat chitanta. Sper sa nu se intample nimic pt ca VREAU sa ma mut mai aproape de serviciu. M-as muta alaturi daca mi-as permite sa cumpar casa!
:))
RăspundețiȘtergere