Nu am chef azi...

... sau despre productivitatea muncii.

Corect ar fi sa spun ca nu am chef niciodata, dar sa ne abtinem ca mai dam idei si la altii. Cateodata imi doresc sa pot sa iau o pauza, adica o perioada de timp in care sa nu fac nimic de genul mers la birou, termene limita, proiecte etc. Sa fac doar ce am chef si cand am chef si sa am mijloacele materiale necesare ca sa nu imi pese ca nu mai am cu/din ce trai. Si ce e mai important, sa nu fie o perioada determinata in timp. Sunt convinsa ca dupa cateva luni, sau poate chiar mai repede, m-as intoarce de buna voie si nesilita de nimeni la birou, dar cel putin as avea iluzia libertatii.

Ca sa fiu sincera, lipsa mea de chef e mai mult la nivel declarativ, de dragul lamentarii, pentru ca, de fapt, chiar imi fac treaba repede si bine. Dar e placut sa te plangi... In timp, am constatat ca imi ia mai mult sa ma plang ca nu am chef sa fac ceva decat sa fac cu adevarat activitatea respectiva.

Oricum, sa revenim la oile noastre, ca pe ale lui Jiji le-au analizat altii de mult. Postarea de fata e provocata de faptul ca sunt la birou si nu am chef!!! Dar deloc! Si ce face un om al muncii de birou cand nu are chef?! Simplu! Facebook si Messenger. Si mai citeste niste stiri si se apuca de scris pe blog. Daca ar avea chef, acest om al muncii ar trebui sa faca o cautare responsabila de candidati pentru noul proiect pe care il are in fata ochilor si pentru care are termen limita 30 de zile. Dar, si maine e o zi... Bine, nu ca nu as fi facut nimic pentru jobul pe care sunt platita sa il fac, dar am facut cu viteza melcului turbat.

Sa aprofundam... Am simtit lipsa de chef bantuindu-mi neuronii de cand m-am ridicat din pat azi dimineata. Si cum presupuneam ca o sa se agraveze (BV e in concediu si se pregateste sa plece la New York!!!) am decis ca e o zi buna pentru ghetele rosii. Cum, nu le stiti?! Ha ha ha! O sa vi le prezint cu prima ocazie. Ce e asa deosebit la aceste ghete? Pai sunt cam dificil de integrat intr-o tinuta pentru ca nu se potrivesc decat cu un anumit gen de pantaloni. Dar noii mei blugi negrii corespund intr-u totul, asa ca si-au gasit si ghetele utilizare. Victorie! Asta imi aminteste ce fata a facut mama mea cand m-a vazut cumparandu-le (eram cu ea)! Merita pozata. Si prima intrebare care i-a venit pe buze a fost legata de ocaziile in care „o femeie serioasa” poate purata asa ceva. Pai... la birou!!! Si „femeie serioasa” nu inseamna neaparat traditionalista, conventionala si lipsita de imaginatie. Ca daca ar insemna asa ceva, eu as fi neserioasa taaaaare.

Bun, ghetele rosii au primit destul spatiu! Trecem la frigul si ploaia de afara care mi-au agravat lipsa profunda de chef... Pe astea nu prea am avut cum sa le combat. Poate doar cu caldura din birou. Aaaa! Am ajuns la birou! De fapt despre asta era vorba: ce poti sa faci la birou cand nu ai chef de ce ar trebuie sa faci cu adevarat si sa mai si para ca muncesti de dai pe branci. Nu sunt un expert in domeniu (de obicei nu fac asa ceva!), dar o sa va spun ce am facut eu astazi.

In primul rand, ideea de baza trebuie sa fie miscatul cu incetinitorul. Adica ce faci de obicei in 10 minute, e cazul sa lungesti pentru cel putin 30. Incepem cu cafeaua: cat dureaza sa pregatesti totul si sa apesi pe buton?! Teoretic, nu mai mult de 5 minute. Practic, azi mi-a luat vreo 10, ca am mai analizat putin cafetiera: parca avea o pata, parca nu sta bine pe dulap... Apoi, golitul masinii de spalat vase (da, stiu, naspa tare locul meu de munca!!!): parca as putea aranja canile altfel in dulap! Inca vreo 20 de minute.

Dupa ce am pornit calculatorul, a inceput lupta cu mijloacele de comunicare moderne. Daca de obicei doar arunc un ochi pe Facebook sa vad ce mai e nou, azi am si „chat-uit” putin, am comentat, am postat... adica am facut tot ceea ce in mod normal nu imi place sa fac. La fel s-a intamplat si cu Yahoo! Mail, pe care l-am verificat cu atata atentie incat am citit si e-mailuri mai vechi si spamuri care imi spuneau ca am castigat milioane de dolari/euro. Bineinteles ca mail-ul profesional a fost ultimul pe lista mea, doar nu vreau sa ma incarc negativ de la prima ora.

Pe la 10 abia (incep munca la 9!) am inceput sa ma gandesc ce am de facut azi. Va dati seama ca numai ganditul mi-a luat o jumatate de ora. Si inca jumatete de ora s-a dus pe deschisul agendei si imprastiatul hartiilor pe birou intr-un mod profesional. Numai bine, la 11 cand a venit sefa (ea munceste 11-19), eu aratam de parca eram ingropata in munca. Bineinteles ca am provocat o discutie filosofica despre strategia companiei care a durat vreo 40 de minute, timp in care am mai scos niste interjectii si onomatopee ca sa demonstrez o ascultare activa. Intre 11.45 si 11.55 am reusit sa trimit 2 mail-uri, iar apoi mi-am dat seama ca imi este foame. Asa ca mi-am pregatit o farfurie draguta cu o mancare buna si am inceput sa mananc tacticos si incet, ca asa este recomandat. In timpul asta am citit si stirile de pe Yahoo. Pe la 12.30 am terminat si cu mancatul si m-am apucat de scris aceasta postare. Acum e 14.30, mai sunt 3 ore de omorat.

Sa nu credeti ca sunt chair atat de neproductiva astazi, pentru ca printre picaturile de cafea ingurgitate in timp ce ma chinuiam sa pierd vremea intr-un mod cat mai profesional cu putinta, am mai facut si ceva „cautare” si am mai adaugat cateva persoane pe lista de potentiali candidati. Totusi, am un termen limita.  Iar dupa ce o sa public postarea, voi mai trimite vreo doua e-mailuri. Oricum, sa ma bucur de linistea din birou pentru ca saptamana viitoare se preconizeaza a fi agitata tare!

In incheiere, un sfat: nu incercati asta la locul vostru de munca! S-ar putea sa nu va iasa...