A fost ziua mea

A mai trecut un an fata de 17 martie 2010. Nu ma simt mai batrana, poate doar cu mai multe experiente traite la activ. Daca mi-ar fi spus cineva in 2010 ca aniversarea din 2011 o sa mi-o petrec in Bruxelles, l-as fi trimis la o testare psihologica. Sau m-as fi dus eu la una ORL gandindu-ma ca nu mai aud bine.

Dar sa lasam barbologia si sa trecem la lucruri „serioase” care probabil nu prezinta interes pentru nimeni, adica la cum mi-am petrecut eu ziua mea de nastere.

Am inceput prin a ma trezi mai de dimineata decat de obicei ca sa ajung pe la ING-ul de langa fosta mea locuinta si sa imi ridic cardul de credit. Am uitat sa precizez ca, asa ca un romanas autentic ce sunt, in acte nu mi-am schimbat domiciliul, deci toata birocratia administrativa trebuie sa o rezolv in centru. Continuam cu Banca... Pentru ca am ajuns cam devreme si nu vroiam sa stau pe strada (era o vreme innorata, tipica pentru Belgia), mi-am permis sa o deranjez pe A si sa ii beau cafeaua.

Dupa ce am rezolvat cu minunatul card, am cedat ispitei si am intrat intr-un magazin din apropiere cu gandul ca trebuie sa imi fac un cadou de ziua mea. Cum am decis ca telefonul poate sa mai astepte, m-am orientat inspre lucruri mai marunte si fata de care am o „mica” obsesie: posete si incaltaminte. M-am cadorisit cu o geanta neagra, care mie imi place tare, dar care nu prea se incadreaza in gusturile mele obisnuite. Adica e maricica, de felul ei se poarta pe umar si, fara a indesa nimic in ea, e un pic cam grea. Dar imi incap caietele pentru orele de limbi straine.

Cu geanta bine impachetata, m-am indreptat inspre Carrefour (era in drumul meu) ca sa achizitionez un tort si vin spumant (cava – in limbaj belgian). Am optat pentru o prajitura (doua, de fapt, explicatiile mai jos) tipic belgiana, ca doar trebuie sa ne naturalizam, si o cava tipic iberica, ca doar trebuie sa ne internationalizam!

Intr-un final, pe la 11.30, am reusit sa ajung si la serviciu, unde am fost intampinata cu cadouri. Sefa mea mi-a facut cadou o lenjerie de pat (intotdeauna imi face cadouri legate de casa, cred ca inca nu si-a dat seama ca nu sunt o casnica de felul meu), iar colegul meu s-a gandit bine si m-a umplut cu bomboane de ciocolata. Merita batut, dar erau prea bune si nu am mai avut timp sa pun mana pe un par! In general, am sarbatorit prin munca... Mai inspre dupa-amiaza am desfacut si cava si am mancat si tortul. Bune ambele!

Si, ca sa nu ma plictisesc, dupa serviciu, am fost la cursurile de limba franceza!

Si acum sa elucidam misterul cu a doua prajitura: era pentru acasa. Incredibil, dar adevarat, colocatarul meu e nascut in aceeasi zi cu mine. La vreo 3 ani dupa mine, dar astea sunt detalii nesemnificative. Asa ca ne-am inteles ca eu sa vin cu prajitura si el cu cava. Numai ca el a venit cu sampanie originala. Si mi-a rezolvat si conexiunea la net (acum am un laptop wireless conectat la Internet prin cablu)! Am fraternizat cu el, am reusit sa nu ne imbatam si nici sa mancam tot tortul. Si apoi m-am bagat la somn ca a doua zi nu am fost scutita de la serviciu.

Mai trebuie amintite aici multele urari pe care le-am primit pe Facebook si pe Messenger.

De ceva cadouri am avut parte si in week-end cand m-am intalnit cu A si O ca sa dau de baut.

Si uite asa a trecut si ziua de 17 martie 2011... Sa vedem pe unde o sa fiu in 2012!