Versatilitate

Ca tot am bantuit recent prin magazine, mi-am mai imbunatatit si eu cultura in ale retail-ului. Adica am aflat ca manechinii aia imbracati din cap pana in picioare sau tinutele complete lipite de cate un perete, prin magazinele care isi permit sa aiba o persoana care sa se ocupe de partea visuala, sunt menite sa ajute clientul in a se decide si a-si cumpara o tinuta completa.

Recunosc ca, pana acum, nu mi-a dat prin cap nici macar o data sa imi cumpar toate piesele afisate intr-o „tinuta”. Am alte preferinte legate de haine. De cele mai multe ori alea obiecte care pot fi purtate la mai multe tipuri de tinute (mai business, mai casual etc) si nu ma intereseaza sa fiu imbracata in acelasi brand de sus pana jos. Deci, sunt o ciudata care nu intelege „industria fashion”.

Apetenta mea pentru versatilitate loveste si mai puternic in cazul pieselor de mobilier. De exemplu, canapeaua lui M, care a revenit in posesia mea, este de fapt si de drept un coltar compus din doua bucati. Cum nu se potrivea nici cum in pozitia in care putea sa stea ca ceea ce este, am decis disecarea sa si recompunerea coltului. (O sa pun si poze, curand, nu mai sariti cu gura!)

O alta idee creata este legata de transformarea a doua noptiere intr-o etajera. Am gasit solutia asta dupa ce am analizat in fel si chip oferta de la Ikea in cautarea unei etajere din lemn masiv de o anumita inaltime. Si cum ei nu aveau, m-am reorientat.

Tot in categoria asta intra si cuptorul cu microunde convertit in bancheta, masa de calcat si, mai nou, suport pentru masina de cusut.

Dar, cel mai mult si mai mult imi place versatilitatea cuvintelor. Cred ca ati observat ca imi place sa personalizez obiecte si sa folosesc unele cuvinte mai deosebite in alt sens decat cel principal pe care il au.

Ca sa inchei apoteotic: sunt fan versatilitate si orice obiect/cuvand poate avea dubla utilizare. Nu anuntati Politia, nu vorbim de arme cu dubla utilizare! Desi, dupa cum imi explica „un mare clasic in viata”, cica cu un ziar bine impaturit poti omori un om...

Cautarea unui job – adaptarea CV-ului

Daca aveti (ne)norocul sa fiti specializat intr-un anumit domeniu „de nisa” si va gasiti usor job in orice tara, nu va mai obositi ochii sa cititi mai departe. Si aici ma refer mai ales la cei din domeniul IT... Dar poate o sa va foloseasca si voua macar o parte din cele ce urmeaza.

Buun! Sa incepem...

Sa presupunem ca in Romania detineti un job de nivel mai ridicat, adica sunteti un sef sau pui de sef pe domeniul vostru. Si plecati voi asa, „la pleazna”, in tari straine, hotarati fiind sa incepeti chiar si de jos daca e nevoie si sa va reconstruiti cariera. Cand incepeti sa cautati ceva de munca pe domeniul vostru, aveti mare grija cum va prezentati CV-ul...

Sa luam un exemplu. Presupunem ca in Romania ati fost Manager Regional (mai multe magazine in subordine) in retail si veniti aici si vreti sa incepeti de la vanzator pentru ca vi se pare ca aveti mai multe sanse. Cand va trimiteti CV-ul, sariti peste partea cu Manager Regional si incercati sa va rezumati la o biata functie maxima de Manager de magazin pentru ca, daca il lasati la adevarata lui valoare, o sa aveti parte de sprancene ridicate si semne de intrebare. Plus ca angajatorii se cam feresc sa angajeze oameni supra-specializati pe functii inferioare. Daca sunteti convinsi ca stapaniti limba tarii in care va incercati norocul si ca puteti sa va adaptati repede la cerintele pietii, puteti incerca doar cu o treapta mai jos fata de ce ati avut.

Poate ca o sa va intrebati de ce e cazul sa iti subestimezi experienta. Pentru ca, in anumite domenii, cultura si piata de desfasurare a activitatii difera destul de tare intre Europa de Est si restul continentului. Si prea putine companii serioase isi asuma riscul de a pune pe functii ce incumba responsabilitati majore persoane care nu au experienta mediului in care vor lucra. Daca deja aveti experienta internationala, atunci nu e nicio problema, vindeti-va la adevarata valoare! Chiar va rog!

Apropo si de experienta asta internationala, chiar si munca in Romania poate tine loc de asa ceva. Cum?! Pai daca ati avut contacte frecvente cu parteneri de afaceri din alte tari, aveti grija sa specificati asta in CV ca sa se vada ca sunteti in stare sa va adaptati unui mediu multicultural.

Va mai dau un exemplu. Sa presupunem, din nou, ca in Romania lucrati in resurse umane dar, pe langa asta, mai erati si secretara si administratorul biroului. Am auzit eu ca pe acolo e la moda cumulul neremunerat de functii, dar promit sa nu mai spun la nimeni. In tari straine, daca aplicati pentru un job pe domeniul de baza, nu treceti in CV in detaliu sarcinile administrative. Adica puteti scrie „alte sarcini administrative”, dar nu va apucati sa le insirati pe cateva randuri ca pe aici nu prea exista joburi n in 1. Da, ca si administrator de birou poti avea si ceva sarcini administrative legate de resursele umane, dar sigur nu o sa faci recrutari de personal de conducere si calcul de salarii. Daca aplicati pentru un job de secretara, ar fi bine sa nu treceti in CV ca ati facut head hunting, de exemplu. Din nou, ati fi supra-calificati.

Si acum exemplul cel mai „de balta”: daca vreti un job de ospatar sau prin constructii, nu trimiteti un CV in care scrieti ca ati fost sef de departament in cine stie ce companie. E mai bine sa va rezumati la cateva minciuni gogonatele, adica spuneti ca ati fost cine stie ce angajat administrativ si ca in timpul liber ati avut diverse joburi complementare in domeniul deinteres.

In conclutie, tintiti sus si sunteti siguri ca puteti avea succes, atunci lasati un CV valoros. Tintiti mai jos ca sa aveti mai multe sanse, reduceti putin din amplitudinea functiilor detinute.

Lamentari

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand constat ca am ceva serios de facut incep prin a ma lamenta. O sa va explic pe baza unui exemplu concret.

Cand m-am mutat vis-a-vis de Maiestatea Sa, am primit si o boxa aferenta apartamenului in care locuiesc. Maricica incaperea, cam 2 mp, bine aerisita si situata cam la demisol. Extraordinar! La receptia initiala, boxa era ocupata abuziv de ceva cutii cu vopseluri si bucati de lemne ramase de pe la mobile etc. Am dat cu nasul, am constatat ca trebuie facuta putina curatenie, dar am amanat momentul.

In schimb, nu am amanat momentele in care simteam nevoia sa mai car ceva in beci. Si, uite asa, am tot depozitat acolo cutii si alte obiecte care pot fi utile in viitorul mai apropiat sau mai indepartat, dar nicidecum acum. Ma scuzati, de fapt nu am depozitat (implica si aranjarea obiectelor), ci am tot bagat acolo. Ce? Pai de la cutii mai mari sau mai mici si pana la truse de scule, orice. Cireasa de pe tort a constituit-o o etajera metalica pe care nu mai aveam unde sa o trantesc decat fix in dreptul usii.

Acum vreo 2 saptamani m-am dus si eu curajoasa sa iau niste pamant pentru o noua buruiana. Stiam ca pusesem un sac cu pamant in boxa. Eee, mi-a luat vreo 10 minute sa il descopar si sa il extrag. Si atunci au inceput lamentarile: trebuie sa fac curat in boxa! Si mi-am spus asta zi de zi timp de vreo 10 zile, ingrozindu-ma si mai tare de fiecare data cand o rosteam si gandidu-ma ca o sa imi ia ore intregi sa rezolv cazul.

Sambata, intr-un puseu de energie a carei sursa nu a fost identificata nici pana in prezent, m-am inarmat cu matura si farasul, am luat cheia de la boxa si am coborat la demisol. Deja ma si vedeam imbatranind acolo... Am inceput prin a scoate tot afara, am maturat, am aranjat frumos lemnele intr-un colt (nu se stie cand e nevoie de ele) si apoi am bagat etajera si restul cutiilor le-am adapostit intre rafturile ei. Stiti cat a durat?! Aproximativ 30 de minute. La o rememorare a ultimelor zile, mi-am dat seama ca m-am lamentat vreo 3 ore in total...

Tin minte ca la fel faceam in Romania cand imi dadeam seama ca trebuie sa fac curat in bucatarie, de exemplu. Asa ca, pot concluziona, ca nu imi place sa fac curat (dar trebuie!), dar imi place sa ma lamentez. Proasta concluzie!