Blogul s-a mutat!

Salutari tuturor!
Dupa cum va amenintam, am mutat blogul. Noua lui casuta e http://mironamitache.net. De ce l-am mutat? Ca sa mai diversific oferta si sa pot sa imi pun in practica niste idei organizatorico-administrative. Va invit sa il vizitati, sa subscrieti si va rog sa nu va mirati daca o sa mai constatati ceva schimbari pe parcurs. Dar, stiti cu sunt femeile, capricioase si nemultumite...

De prin BXL

Ia priviti ce exemplu de cultura urbana/urbanistica.

Din cate am putut eu sa ma documentez, in spatele cearsafului alb care constituie fundal pentru copacei este un sediu de banca aflat in renovare. Banuiesc ca antrepenorul si posesorii bancii au decis ca e mai bine adauge ceva original si sa transmita si un fel de mesaj locuitorilor din zona. "Lucrurile bune se fac in timp" (traducere si adaptare), adica ne scuzati ca va agresam vizual si auditiv cu lucrarile noastre, dar la un moment dat o sa fie gata.

Va rog, dati mai departe si pe la edilii romani ca poate invata cineva ceva. Ma indoiesc, dar totusi...

D'ale mele

Aveam pregatita o postare speciala referitoare la cautarea activa a unui loc de munca, dar m-am gandit sa va mai dau o pauza de la asa chestii ’telectuale si sa va mai tin la curent cu activitatiile mele fizice si cerebrale. Nu ca asta ar fi mai usor de digerat, dar incercam si noi. Noi, adica eu si cu mine.

No, sa ma opreasca cineva ca iar o iau pe aratura! Deci, sa incepem expunerea gandurilor si activitatiilor care ne bat de ceva vreme incoace.

Vreau domeniu web! De ce?! Pai pentru ca ideea mea de reorganizare a blogului nu poate fi pusa in peractica pe Blogspot. Si nu numai ca vreau domeniu web, dar teoretic si am. Il cheama http://mironamitache.net si am importat deja o parte din blogul asta. Bine, nu e fix un domeniu web, dar e de la WordPress si ar putea sa se muleze mai bine pe dorintele mele. Acum trebuie sa ma mai ocup de ferchezuit si coafat, activitate care probabil va ramane pentru week-end. Pana ma obisnuiesc cu noua platforma, probabil voi fi cu fundul in 2 luntrii, dar o sa ma descurc.

Ce altceva imi mai suprasolicita creierusul in perioada asta? Pai am inceput sa ma mai uit in jur si sa analizez oportunitatiile de job-uri care cresc ca si ciupercile dupa ploaie pe site-urile de recrutari. Si am inceput si sa aplic pentru ca mi s-a pus pata ca vreau contract de munca si un job cu mai multe responsabilitati in recrutarea de personal, adica inclusiv planificare. Daca reusesc sa fac pe cineva sa treaca de cele doua mici/mari handicapuri din CV-ul meu, limba olandeza la nivel de baza si doar 9 luni de experienta in „mediul international”, va anunt! Oricum, caut cu inversunare si prin Australia, Dubai... Parca m-as muta mai la caldurica, aproape de plaja, macar pentru vreo cativa ani.

Tot in plan profesional, am preluat „afacerile” Nadiei. Nu stiu daca va ma amintiti cine e Nadia, dar ea e persoana care ne ajuta pe noi romanii sa ne obtinem statutul de independent fara prea mari batai de cap. Si cum Nadia tocmai a obtinut un job cu contract de munca la Institutiile Europene, nu mai poate sa se ocupe de asta. Printr-o intamplare, eu aveam nevoi de „o intrare” la Partena si asa am ajuns sa ma ofer voluntar sa ii ajut eu pe cei care vor sa isi faca actele. Deci, dragilor, daca va ganditi sa emigrati in Belgia si vreti sa va faceti statut de independent, nu ezitati sa ma contactati. O sa va ajut cu cea mai mare placere. Gratis!

In plan fizic (nu e cea mai fericita exprimare), m-am apucat de alergat. Deja am la activ 3 zile a cate 10 minute chinuitoare si obositoare. Nu masor distanta, ca inca nu am ajuns la un asemenea potential. Legat de acest aspect, duminica cand am facut prima incercare am constatat si ca am 2 fire de par alb. Si am mai vazut si ca abia alerg 10 minute... Deja imi plangeam de mila ca imbatranesc! In tineretele mele alergam 20 de km fara sa par macar obosita. Dar am iesit in oras si am primit invitatii la o cafea fara ca macar sa am vreo intentie in acest sens, asa ca mi-a mai trecut supararea.    

Pisica inca e in viata. Si noi pe langa ea. Eu am inceput sa ii fac in ciuda si sa o iau efectiv pe sus ca sa o scot din baie sau sa o impiedic sa iasa afara din casa. Ei nu prea ii place, dar va dati seama ca mie putin imi pasa. Eu stapana, ea animalul! Oricum, cu AM ne jucam de-a „good cop, bad cop”, unde io ala rau si ea ala bun. Asa ca Soarecul (noul nume al pisicii, BD te rog sa ma ierti!) a dezvoltat clar preferinte pentru toleranta AM, iar eu, mana care o hraneste, sunt personna non grata. Si cum nu am voie sa o ating decat daca o iau prin surprindere, nici la periat nu sta. Asa ca blana ei de soareco-mata gri superba e peste tot prin casa noastra. Dar, vine o zi...

Si in viitorul foarte apropiat promit sa am o saptamana numai cu poze pentru ca am fost acuzata ca blogul meu duce lipsa de asa ceva. Ce fel de poze? Pai poze cu noua infatisare a livingului, cu Soarecul (bineinteles!) si cu colectia de haine achizitionate cu ocazia acestor reduceri (cu dedicatie pentru Strumful!). Aaa, si sa nu uitam de pozele pe care le voi face la Amsterdam, caci pe 24 iulie voi avea primul contact cu mult-laudatul oras. O sa va dati voi seama cand o sa urmeze saptamana cu poze...

Acum va las, ca trebuie sa ma intorc la munci. Paaaa!!!


P.S. Ce era sa uit!!! M-am lasat de Travian. Asta da realizare! Cum am reusit?! M-am enervat pe aerele de superioritate ale unor "lideri" cu cas la gura si am dat delete la cont. Pacat ca nu ma pot lasa si de shopping la fel de usor.

Versatilitate

Ca tot am bantuit recent prin magazine, mi-am mai imbunatatit si eu cultura in ale retail-ului. Adica am aflat ca manechinii aia imbracati din cap pana in picioare sau tinutele complete lipite de cate un perete, prin magazinele care isi permit sa aiba o persoana care sa se ocupe de partea visuala, sunt menite sa ajute clientul in a se decide si a-si cumpara o tinuta completa.

Recunosc ca, pana acum, nu mi-a dat prin cap nici macar o data sa imi cumpar toate piesele afisate intr-o „tinuta”. Am alte preferinte legate de haine. De cele mai multe ori alea obiecte care pot fi purtate la mai multe tipuri de tinute (mai business, mai casual etc) si nu ma intereseaza sa fiu imbracata in acelasi brand de sus pana jos. Deci, sunt o ciudata care nu intelege „industria fashion”.

Apetenta mea pentru versatilitate loveste si mai puternic in cazul pieselor de mobilier. De exemplu, canapeaua lui M, care a revenit in posesia mea, este de fapt si de drept un coltar compus din doua bucati. Cum nu se potrivea nici cum in pozitia in care putea sa stea ca ceea ce este, am decis disecarea sa si recompunerea coltului. (O sa pun si poze, curand, nu mai sariti cu gura!)

O alta idee creata este legata de transformarea a doua noptiere intr-o etajera. Am gasit solutia asta dupa ce am analizat in fel si chip oferta de la Ikea in cautarea unei etajere din lemn masiv de o anumita inaltime. Si cum ei nu aveau, m-am reorientat.

Tot in categoria asta intra si cuptorul cu microunde convertit in bancheta, masa de calcat si, mai nou, suport pentru masina de cusut.

Dar, cel mai mult si mai mult imi place versatilitatea cuvintelor. Cred ca ati observat ca imi place sa personalizez obiecte si sa folosesc unele cuvinte mai deosebite in alt sens decat cel principal pe care il au.

Ca sa inchei apoteotic: sunt fan versatilitate si orice obiect/cuvand poate avea dubla utilizare. Nu anuntati Politia, nu vorbim de arme cu dubla utilizare! Desi, dupa cum imi explica „un mare clasic in viata”, cica cu un ziar bine impaturit poti omori un om...

Cautarea unui job – adaptarea CV-ului

Daca aveti (ne)norocul sa fiti specializat intr-un anumit domeniu „de nisa” si va gasiti usor job in orice tara, nu va mai obositi ochii sa cititi mai departe. Si aici ma refer mai ales la cei din domeniul IT... Dar poate o sa va foloseasca si voua macar o parte din cele ce urmeaza.

Buun! Sa incepem...

Sa presupunem ca in Romania detineti un job de nivel mai ridicat, adica sunteti un sef sau pui de sef pe domeniul vostru. Si plecati voi asa, „la pleazna”, in tari straine, hotarati fiind sa incepeti chiar si de jos daca e nevoie si sa va reconstruiti cariera. Cand incepeti sa cautati ceva de munca pe domeniul vostru, aveti mare grija cum va prezentati CV-ul...

Sa luam un exemplu. Presupunem ca in Romania ati fost Manager Regional (mai multe magazine in subordine) in retail si veniti aici si vreti sa incepeti de la vanzator pentru ca vi se pare ca aveti mai multe sanse. Cand va trimiteti CV-ul, sariti peste partea cu Manager Regional si incercati sa va rezumati la o biata functie maxima de Manager de magazin pentru ca, daca il lasati la adevarata lui valoare, o sa aveti parte de sprancene ridicate si semne de intrebare. Plus ca angajatorii se cam feresc sa angajeze oameni supra-specializati pe functii inferioare. Daca sunteti convinsi ca stapaniti limba tarii in care va incercati norocul si ca puteti sa va adaptati repede la cerintele pietii, puteti incerca doar cu o treapta mai jos fata de ce ati avut.

Poate ca o sa va intrebati de ce e cazul sa iti subestimezi experienta. Pentru ca, in anumite domenii, cultura si piata de desfasurare a activitatii difera destul de tare intre Europa de Est si restul continentului. Si prea putine companii serioase isi asuma riscul de a pune pe functii ce incumba responsabilitati majore persoane care nu au experienta mediului in care vor lucra. Daca deja aveti experienta internationala, atunci nu e nicio problema, vindeti-va la adevarata valoare! Chiar va rog!

Apropo si de experienta asta internationala, chiar si munca in Romania poate tine loc de asa ceva. Cum?! Pai daca ati avut contacte frecvente cu parteneri de afaceri din alte tari, aveti grija sa specificati asta in CV ca sa se vada ca sunteti in stare sa va adaptati unui mediu multicultural.

Va mai dau un exemplu. Sa presupunem, din nou, ca in Romania lucrati in resurse umane dar, pe langa asta, mai erati si secretara si administratorul biroului. Am auzit eu ca pe acolo e la moda cumulul neremunerat de functii, dar promit sa nu mai spun la nimeni. In tari straine, daca aplicati pentru un job pe domeniul de baza, nu treceti in CV in detaliu sarcinile administrative. Adica puteti scrie „alte sarcini administrative”, dar nu va apucati sa le insirati pe cateva randuri ca pe aici nu prea exista joburi n in 1. Da, ca si administrator de birou poti avea si ceva sarcini administrative legate de resursele umane, dar sigur nu o sa faci recrutari de personal de conducere si calcul de salarii. Daca aplicati pentru un job de secretara, ar fi bine sa nu treceti in CV ca ati facut head hunting, de exemplu. Din nou, ati fi supra-calificati.

Si acum exemplul cel mai „de balta”: daca vreti un job de ospatar sau prin constructii, nu trimiteti un CV in care scrieti ca ati fost sef de departament in cine stie ce companie. E mai bine sa va rezumati la cateva minciuni gogonatele, adica spuneti ca ati fost cine stie ce angajat administrativ si ca in timpul liber ati avut diverse joburi complementare in domeniul deinteres.

In conclutie, tintiti sus si sunteti siguri ca puteti avea succes, atunci lasati un CV valoros. Tintiti mai jos ca sa aveti mai multe sanse, reduceti putin din amplitudinea functiilor detinute.

Lamentari

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand constat ca am ceva serios de facut incep prin a ma lamenta. O sa va explic pe baza unui exemplu concret.

Cand m-am mutat vis-a-vis de Maiestatea Sa, am primit si o boxa aferenta apartamenului in care locuiesc. Maricica incaperea, cam 2 mp, bine aerisita si situata cam la demisol. Extraordinar! La receptia initiala, boxa era ocupata abuziv de ceva cutii cu vopseluri si bucati de lemne ramase de pe la mobile etc. Am dat cu nasul, am constatat ca trebuie facuta putina curatenie, dar am amanat momentul.

In schimb, nu am amanat momentele in care simteam nevoia sa mai car ceva in beci. Si, uite asa, am tot depozitat acolo cutii si alte obiecte care pot fi utile in viitorul mai apropiat sau mai indepartat, dar nicidecum acum. Ma scuzati, de fapt nu am depozitat (implica si aranjarea obiectelor), ci am tot bagat acolo. Ce? Pai de la cutii mai mari sau mai mici si pana la truse de scule, orice. Cireasa de pe tort a constituit-o o etajera metalica pe care nu mai aveam unde sa o trantesc decat fix in dreptul usii.

Acum vreo 2 saptamani m-am dus si eu curajoasa sa iau niste pamant pentru o noua buruiana. Stiam ca pusesem un sac cu pamant in boxa. Eee, mi-a luat vreo 10 minute sa il descopar si sa il extrag. Si atunci au inceput lamentarile: trebuie sa fac curat in boxa! Si mi-am spus asta zi de zi timp de vreo 10 zile, ingrozindu-ma si mai tare de fiecare data cand o rosteam si gandidu-ma ca o sa imi ia ore intregi sa rezolv cazul.

Sambata, intr-un puseu de energie a carei sursa nu a fost identificata nici pana in prezent, m-am inarmat cu matura si farasul, am luat cheia de la boxa si am coborat la demisol. Deja ma si vedeam imbatranind acolo... Am inceput prin a scoate tot afara, am maturat, am aranjat frumos lemnele intr-un colt (nu se stie cand e nevoie de ele) si apoi am bagat etajera si restul cutiilor le-am adapostit intre rafturile ei. Stiti cat a durat?! Aproximativ 30 de minute. La o rememorare a ultimelor zile, mi-am dat seama ca m-am lamentat vreo 3 ore in total...

Tin minte ca la fel faceam in Romania cand imi dadeam seama ca trebuie sa fac curat in bucatarie, de exemplu. Asa ca, pot concluziona, ca nu imi place sa fac curat (dar trebuie!), dar imi place sa ma lamentez. Proasta concluzie!

Fata (mea) Morgana

As vrea si eu ceva tare mult pe lumea asta. Ceva care uneori e atat de neatins incat imi creeaza frustrari inimaginabile. Nu e vorba de bani, un anume job sau o intalnire cu cine stie ce falnic reprezentant al celeilalte specii pe care o toleram pe planeta asta! E un lucru mult mai prozaic: prosopul de baie!

Da, o sa va vorbesc de relatia mea cu prosopul de baie! Acum ca v-ati oprit din ras, putem continua?! Multumesc!

Trebuie sa incep prin a preciza ca imi place sa fac baie si nu dus si ca nu imi place sa ma plimb cu apa curgand siroaie pe mine prin casa/baie. Asa ca, din cada ies (perfect) uscata. Cand am prosopul la indemana sau la o lungime de picior...

Deci, intotdeauna mi-am dorit ca prosopul de baie sa fie localizat cat mai aproape de obiectul ala numit cada/vana. Si daca s-ar putea sa si fie incalzit, perfect. In Romania solutia ideala a fost instalarea unui calorifer scarita fix langa cada de baie. Iarna aveam tot timpul prosoapele uscate si calde. Ce rasfat! E, dar acum nu mai sunt la „casa mea”, asa ca nu ma pot apuca de modificat instalatii de incalzire, pereti etc. Si cat as vrea!

Si uite asa prosopul de baie a ajuns sa stea atarnat in cuierul atasat usii de la baie. Adica fix pe peretele opus cazii si pana la el sunt vreo 3 pasi. Bineinteles ca uneori uit sa il apuc din mers si sa il pozitionez mai aproape, adica pe bara de la perdeaua de dus, si imi dau seama abia dupa ce ma lafai bine in apa calda/fierbinte. Si imi strica tot cheful...

In cazul si mai nefericit, prosopul de baie lipseste cu desavarsire din baie pentru ca probabil a fost aruncat in cosul cu rufe murdare si habauca de mine a uitat sa il inlocuiasca. Noroc ca exista si prosop de maini, de fata...

Acum sunt caut solutii de instalare a unui cuier mai aproape de cada (maxim o lungime de brat), in zona in care apa de la dus nu ajunge, si care sa nu presupuna multe gauri in pereti. Cel putin am activitate cerebrala!

Avem pisica!

Pentru acuratetea exprimarii, ar trebui sa spun ca avem pisica pentru 2-3 saptamani. Dar nu dam examen la gramatica, asa ca sarim peste detalii.

Ideea e ca marti, a sasea zi de ciresar, anno domini 2011, fostul coleg de facultate BD ne-a facut un „cadou temporar”, adica monstrul din dotarea familiei sale. Si a venit omul inarmat cu arme si bagaje, adica mancare uscata, mancare uda, recipiente, tavita pentru nisip care aduce a cusco-casuta, sac cu nisip si... pisica bine incuiata in cusculia ei. Contact cu animalul eu am mai avut de vreo 3 ori, dar nu cred ca se astepta ea sa ajunga pe mana mea. Ca daca ar fi prevazut asta, poate s-ar fi purtat mai frumos.

Cum de a fost abandonata mata la noi? Pai animalei nu ii place sa stea singura acasa sau la adapost. Dupa astfel de traumatisme psihologice, dezvolda simptoame anxiaso-nebunatice. Asa ca am fost intrebate daca nu vrem sa o gazduim pe perioada concediului familiei stapanitoare. Eu chiar simteam lipsa unui animalut misunator prin casa, AM a acceptat mai mult din curiozitate ca sa vada cum e, asa ca ne-am pricopsit cu toate obiectele descrise mai sus si cu subiectul postarii.

Paranteza: acum umflata de mata e bine intinsa pe masa si se uita la mine cum scriu. Cred ca o sa se intoarca o razgaiata la casa ei.

Ieri, cat BD a stat sa imi dea sfaturile utile pentru ingrijirea ei, Leelou (asa o cheama) a bantuit putin prin casa, a adulmecat, dar nu cred ca si-a dat seama ca o sa ramana aici. Cand am ramas numai noi doua a inceput show-ul, ce-i drept nu prea pacatos si romanul ala cu nume de spaniol capatuit nu era in zona. Am incercat si eu sa fraternizez cu ea si m-am ales cu 2 zgarieturi. Oricum, si-a petrecut primele 12 ore in casa noastra mai mult ascunsa pe dupa fotolii. Am reusit sa o momesc afara cu ceva mancare... Constat ca azi in timpul zilei, cat a fost cu AM acasa, a mai prins curaj. Atat de mult ca acum troneaza pe masa. Dintre noi doua a decis ca pe ea o place mai mult. Sunt geloasa!

Cum mi-am dat seama ca pe mine ma place mai putin? Pai cand vreau sa ma apropii de ea, adica sa o mangai, scoate ghearele si da cu labutele de parca ar vrea sa se apere, isi bate coada de podea si mai si face chhhhh cand ma vede. Cred ca am tras concluzia logica.

Cred ca o sa o ignor pana cand decide de una singura ca e cazul sa ne imprietenim. Daca o sa decida asta vreodata... Poate o sa ma urasca tot restul vietii ei...

Reduceri?!

Anul acesta mi-am trecut in agenda pe luna iulie un eveniment extrem de important: reducerile, adica shoppingul de vara. Ca sa intelegeti mai bine despre ce e vorba, trebuie sa va explic ca in Belgia perioadele de reduceri nu coincid cu cele din Romania. Adica, de Craciun si de Paste nu exista reduceri ci cateva promotii. Teoretic, reducerile serioase au loc in luna ianuarie si in luna iulie. Atat de serioase sunt taierile din preturi incat cumperi tricouri Zara, H&M, MNG etc. cu 1 euro bucata. De exemplu...

Cum aveam si eu ceva necesitati de completare a garderobei, am facut o listuta si am asteptat cu sufletul la gura perioada magica. Recunosc, inafara sezonului de reduceri, mi-a fost putin teama sa intru in magazinele „de firma” ca nu am venituri asa spectaculoase incat sa arunc cu banii in dreapta si in stanga. Buuuun! Vineri a fost prima zi, asa ca de la birou am plecat impuscata inspre Rue Neuve (strada destinata shoppingului) si City 2 (mall-ul care incoroneaza strada). Ca sa intelegeti exact amploarea fenomenului, trebuie sa va spun ca unii isi iau liber in prima zi de reduceri ca sa mearga la shopping. Si ca sa aveti o imagine cat mai clara a locului pierzaniei si templului consumatorist de care vorbesc, precizez ca in zona cu pricina H&M are 3 magazine maaaari, Camaieu are 2, Zara 2 si lista poate continua. Deci, desertaciunea este maxima.

Dar, sa revenim, ca ma pierd in paranteze generice... Ajung si eu vineri seara in City 2 cu speranta ca macar 2 maieuri imi cumpar. Vezi sa nu! Ori toate tricourile/maieurile marimile XS si S au fost cumparate in cursul zilei, ori au fost bine ascunse in depozite, ca eu nu am gasit nici de leac. Si am avut si o senzatie suparatoare ca reducerile sunt doar cu numele in unele magazine, mai mult o mare gogorita ca sa vanda stocurile. Explicatiile mai jos pe pagina. Deci, m-am intors extrem de dezamagita acasa, cu doar 2 siraguri de margele noi in poseta.

Nu m-am dat batuta si sambata dimineata am plecat la ora 9.30 de acasa decisa sa intorc toate magazinele pe dos in ideea de a-mi cumpara ce aveam nevoie. Noroc ca am pornit de dimineata! La 10.15 cand am luat eu cu asalt strada, termitele deja misunau. De data aceasta, inarmata fiind cu determinare si hotarare, am obtinut aproape tot ce vroiam. Cu greu, dar am izbandit.

Ce am constatat?! Ia uite:

-          Foarte greu gasesti un maieu rosu in orasul asta! Dar rosu, nu o imitatie palida... Am gasit pana la urma, dar nu era la reducere. Era pur si simplu la pretul lui natural.

-          Domnilor, rog sariti peste liniuta asta! Pe aici nu cred ca femeile poarta tanga/string si mai ales de bumbac. Prin toate magazinele de lenjerie erau o raritate... Acum, daca stau sa ma gandesc mai bine, avand in vedere ca tinerele de pe aici au dimensiuni considerabile, nici nu cred ca au cum sa poarte.

-          Magazinele Zara arata ca un mare SH neingrijit. Hainele sunt aruncate pe jos, calcate in picioare si apoi repuse pe rafturi sa le cumpere fraierii care musca faza cu „reducerile”.

-          Hainele la pret neredus nu sunt scumpe! Adica o fusta de la H&M a costat 20 de euro. Deci vreo 90 de lei...

-          Ce in Romania pentru noi, clasa de mijloc (sau ce a mai ramas din ea) inseamna „firma”, adica H&M, Mexx, Zara etc, aici e bazar, low cost si as putea continua. Cu adevarat „de firma” sunt produsele Armani, D&G...

-          Reducerile sunt de fapt o strategie de marketing si nu o taiere reala din preturile normale. Adica marile firme au aplicat reduceri doar la o parte din produse, le-au insirat la intrare, au inserat si produse nereduse printre si au prostit poporul. Cand am zis marile firme, m-am referit la amploarea afacerii!

-          Din ce mi-am cumparat eu, doar 3 produse erau la reduceri, restul le-am gasit la raioanele cu preturi normale.

-          Sunt convinsa ca s-au scos din depozite si produse din anii trecuti care au fost bagate la „reducere” doar, doar mai scapa de unele.

-          Pe la ora 11.00 deja erau cozi mari la case in magazine.

-          Desi ma gandeam ca o sa stau doar vreo doua ore la shopping, m-am intors acasa dupa 5 ore de halaiduiala, obosita rupta! Parca trasesem la galere...

Ce mi-am cumparat si cam cat costa pe aici?! Ia uite o lista:

-          Un costum de la C&A (Yessica) cu pantalon si sacou, care a costat 70 de euro. Si nu era la reducere! Va spun pretul ca sa faceti o comparatie...

-          O fusta neagra, croiala clasica (gen tigareta) de la H&M – 20 de euro.

-          Un pulover negru cu nasturi tot de pe la C&A.

-          Un maieu rosu pe care l-am cautat de mi-au iesit ochii din cap si l-am gasit la Camaieu, dar numai marimea XS. Buna si aia, ca ii cu elastan si e menit sa fie purtat pe sub sacou.

-          Un maieu negru de la H&M, tot XS. Ma intreb cine cumpara S-urile, ca la multe din femeile astea le trebuie 5 bucati de S sa isi faca un maieu mulat.

-          O pereche de blugi de la New Look, care nu erau pe lista, dar i-am vazut, mi-au placut si i-am luat cu mine ca sa intregeasca colectia pe care o am deja. Intre noi fie vorba, am pierdut sirul perechilor. Cand am fost in Romania, am mai descoperit prin fostul domiciliu vreo 2 perechi de care uitasem complet!

-          O pereche de pantofi gen Oxford, care arata foarte masculini, de o culoare indecisa (pe cutie scrie beige) si pe care eu ii vroiam negri, dar nu am gasit, asa ca... Buni sunt si astia. Trebuie sa imi fac curaj sa ii port pana la serviciu si inapoi ca sa ma adaptez la ei si ei la mine. Presimt basici groaznice in zona calcaielor, dar cel mai destept cedeaza. Deci, o sa se inmoaie ei in vreo saptamana, doua. Aaa, pantofii erau redusi cu 30%. Bine ca macar astia, ca la pret intreg ar fi costat cat costumul.

-          O poseta incapatoare, turcuoaz, cu o mare floare pe ea, pe care nu am gasit-o in centru ci chiar la magazinele din jurul casei mele. Redusa si ea cu 30%.

-          Vreo 6 siraguri de margele colorate ca sa mai accesorizam tinutele.

-          Si am mai cumparat si alte chestiute pe care nu o sa le insir aici, ca nu ne spalam rufele in public.  

 Pentru doamnele si domnisoarele curioase, o sa pun si poze, dar mai testez piata sa vad daca nu mai cumpar ceva.

Oricum, am concluzionat ca daca am nevoie de ceva, mai bine ma duc si il cumpar cand nu e la reduceri ca scumpe nu sunt. Decat sa ma imbulzesc cu hoarda consumatorista si sa incerc sa imi pastrez discernamantul printre toate produsele reduse si fals reduse, mai bine fac cumparaturi in liniste. Totusi, o sa mai astept vreo saptamana si o sa mai dau o tura ca poate chiar o sa reduca pulovarasele.

Marile mele dezamagiri de anul acesta le-au constituit magazinele Mexx si Beneton, primul pentru ca nu mi-a oferit nimic interesant si al doilea ca era in plin proces de renovare, deci bine inchis.

Si cam atat. Revin cu o alta cronica detaliata despre reduceri la iarna!

Am revenit in eter!

Adica in blogosfera, ma scuzati pentru confuzia facuta!

De ce am avut nerusinarea sa lipsesc atata vreme?! Pai nici eu nu stiu... Cred ca ceva oboseala acumulata plus ceva cugetari profunde asupra unor planuri de viitor. Sa consideram ca mi-am luat si eu o vacanta si sa trecem peste acest moment stanjenitor.

Sa va fac un update (scuzati englezismul!) al constatarilor si intamplarilor mai haioase din ultimele 7-8 zile. Cu liniuta, de la capat, ca un mic obsesiv-compulsiv ce sunt.

-          Sambata dimineata la ora 5.30 in parcul din fata casei noastre misuna o multime de iepuri. Dinaia de camp, bine crescuti... Cred ca salasluiesc de fapt si de drept pe Domeniul Regal (norocosii!) si se intorceau si ei de la discoteca.  Sa nu ma intrebati ce cautam eu la ora aia in par ca nu va spun. E secret de stat (pe scaun)!

-          BV, colegul meu de birou (uitucilor!), a rostit primul cuvant in limba romana si acela a fost „grindina”. Incerca sa imi explice ce fel de fenomen meteorologic urmeaza in seara respectiva.

-          Africanii rasariti prin cine stie ce metode pe aici, posesori ai unei leni existentiale demna de subiect de roman si ale unor drepturi sociale mult mai evoluate fata de ale mele, au un singur gand: cum imi gasesc femeie?! Alba, daca se poate! Oare impulsurile astea au vreo legatura cu dimensiunile acelea proverbiale? Am dat si eu peste unul, mi-a promis ca o sa ma caute pe Facebook si eu il las sa ma caute ca am profilul mai confidential.

-          Vremea e indecisa tare. Ba avem zile cu 30 de grade (canicula insuportabila pentru belgieni), ba in ziua urmatoare sunt maxime de 18. Si Soarele e pe cer si te pacaleste ca e caldut... Complotul sferelor, conspiratia mondiala nu mai e de actualitate.

-          Canapeaua lui M a revenit in posesia mea pentru ca A se muta si nu are nevoie de ea. Si cum canapeaua-coltar agresiva nu cadra in peisaj in forma initiala, micul geniu creativ din mine a lovit din nou, a disecat-o si a facut un aranjament demn de Tara Minunilor. Poze, in curand, dupa ce termin.

-          Mi-a venit! Masina de cusut, nu altceva! Asa ca pot sa imi scurtez pantalonii si sa imi schimb fermoarele la fuste. Mare bucurie la casa omului.

-          Pentru ca am rapit o masa care locuia intr-o gradina, ne-am ales si cu o familie de urechelnite. Noi ziceam ca am scapat de ele, dar ieri una i-a demonstrat AM-ei contrariul si a insotit-o pana la serviciu unde a inceput sa ii misune in tricou. Sper ca aia a fost ultima, dar, ca masura de siguranta, maine o sa mai fac o epurare etnica cu insecticid. Ori eu, ori ele!

-          S-a lansat un film cu Strumfii! Yupiiiii! Trebuie vazut, mai ales ca e in 3D. Tot din categoria cinema, mentionez ca am vazut Piratii din Caraibe 4 si ca nu m-au impresionat. Adica pirat mai betiv si mai tantalau ca Jack mai rar mi-a fost dat sa vad, si am vazut vreo cativa la viata mea! Si mai recomand „Bad Teacher”, o comedie americana talamba care ma face sa ma gandesc ca asa se explica de ce ei sunt asa. Dupa ce o sa o vedeti, o sa intelegeti ce vreau sa spun...

-          Nu am primit nicio candidatura la postul de „femeie in casa”. Presupun ca nu vrea nimeni sa se mute in Belgia pe masa si cazare moca...

-          Au inceput reducerile, dar despre asta in alta postare, ca sa va tin interesul viu.

Asadar, tinem legatura.