Blogul s-a mutat!

Salutari tuturor!
Dupa cum va amenintam, am mutat blogul. Noua lui casuta e http://mironamitache.net. De ce l-am mutat? Ca sa mai diversific oferta si sa pot sa imi pun in practica niste idei organizatorico-administrative. Va invit sa il vizitati, sa subscrieti si va rog sa nu va mirati daca o sa mai constatati ceva schimbari pe parcurs. Dar, stiti cu sunt femeile, capricioase si nemultumite...

De prin BXL

Ia priviti ce exemplu de cultura urbana/urbanistica.

Din cate am putut eu sa ma documentez, in spatele cearsafului alb care constituie fundal pentru copacei este un sediu de banca aflat in renovare. Banuiesc ca antrepenorul si posesorii bancii au decis ca e mai bine adauge ceva original si sa transmita si un fel de mesaj locuitorilor din zona. "Lucrurile bune se fac in timp" (traducere si adaptare), adica ne scuzati ca va agresam vizual si auditiv cu lucrarile noastre, dar la un moment dat o sa fie gata.

Va rog, dati mai departe si pe la edilii romani ca poate invata cineva ceva. Ma indoiesc, dar totusi...

D'ale mele

Aveam pregatita o postare speciala referitoare la cautarea activa a unui loc de munca, dar m-am gandit sa va mai dau o pauza de la asa chestii ’telectuale si sa va mai tin la curent cu activitatiile mele fizice si cerebrale. Nu ca asta ar fi mai usor de digerat, dar incercam si noi. Noi, adica eu si cu mine.

No, sa ma opreasca cineva ca iar o iau pe aratura! Deci, sa incepem expunerea gandurilor si activitatiilor care ne bat de ceva vreme incoace.

Vreau domeniu web! De ce?! Pai pentru ca ideea mea de reorganizare a blogului nu poate fi pusa in peractica pe Blogspot. Si nu numai ca vreau domeniu web, dar teoretic si am. Il cheama http://mironamitache.net si am importat deja o parte din blogul asta. Bine, nu e fix un domeniu web, dar e de la WordPress si ar putea sa se muleze mai bine pe dorintele mele. Acum trebuie sa ma mai ocup de ferchezuit si coafat, activitate care probabil va ramane pentru week-end. Pana ma obisnuiesc cu noua platforma, probabil voi fi cu fundul in 2 luntrii, dar o sa ma descurc.

Ce altceva imi mai suprasolicita creierusul in perioada asta? Pai am inceput sa ma mai uit in jur si sa analizez oportunitatiile de job-uri care cresc ca si ciupercile dupa ploaie pe site-urile de recrutari. Si am inceput si sa aplic pentru ca mi s-a pus pata ca vreau contract de munca si un job cu mai multe responsabilitati in recrutarea de personal, adica inclusiv planificare. Daca reusesc sa fac pe cineva sa treaca de cele doua mici/mari handicapuri din CV-ul meu, limba olandeza la nivel de baza si doar 9 luni de experienta in „mediul international”, va anunt! Oricum, caut cu inversunare si prin Australia, Dubai... Parca m-as muta mai la caldurica, aproape de plaja, macar pentru vreo cativa ani.

Tot in plan profesional, am preluat „afacerile” Nadiei. Nu stiu daca va ma amintiti cine e Nadia, dar ea e persoana care ne ajuta pe noi romanii sa ne obtinem statutul de independent fara prea mari batai de cap. Si cum Nadia tocmai a obtinut un job cu contract de munca la Institutiile Europene, nu mai poate sa se ocupe de asta. Printr-o intamplare, eu aveam nevoi de „o intrare” la Partena si asa am ajuns sa ma ofer voluntar sa ii ajut eu pe cei care vor sa isi faca actele. Deci, dragilor, daca va ganditi sa emigrati in Belgia si vreti sa va faceti statut de independent, nu ezitati sa ma contactati. O sa va ajut cu cea mai mare placere. Gratis!

In plan fizic (nu e cea mai fericita exprimare), m-am apucat de alergat. Deja am la activ 3 zile a cate 10 minute chinuitoare si obositoare. Nu masor distanta, ca inca nu am ajuns la un asemenea potential. Legat de acest aspect, duminica cand am facut prima incercare am constatat si ca am 2 fire de par alb. Si am mai vazut si ca abia alerg 10 minute... Deja imi plangeam de mila ca imbatranesc! In tineretele mele alergam 20 de km fara sa par macar obosita. Dar am iesit in oras si am primit invitatii la o cafea fara ca macar sa am vreo intentie in acest sens, asa ca mi-a mai trecut supararea.    

Pisica inca e in viata. Si noi pe langa ea. Eu am inceput sa ii fac in ciuda si sa o iau efectiv pe sus ca sa o scot din baie sau sa o impiedic sa iasa afara din casa. Ei nu prea ii place, dar va dati seama ca mie putin imi pasa. Eu stapana, ea animalul! Oricum, cu AM ne jucam de-a „good cop, bad cop”, unde io ala rau si ea ala bun. Asa ca Soarecul (noul nume al pisicii, BD te rog sa ma ierti!) a dezvoltat clar preferinte pentru toleranta AM, iar eu, mana care o hraneste, sunt personna non grata. Si cum nu am voie sa o ating decat daca o iau prin surprindere, nici la periat nu sta. Asa ca blana ei de soareco-mata gri superba e peste tot prin casa noastra. Dar, vine o zi...

Si in viitorul foarte apropiat promit sa am o saptamana numai cu poze pentru ca am fost acuzata ca blogul meu duce lipsa de asa ceva. Ce fel de poze? Pai poze cu noua infatisare a livingului, cu Soarecul (bineinteles!) si cu colectia de haine achizitionate cu ocazia acestor reduceri (cu dedicatie pentru Strumful!). Aaa, si sa nu uitam de pozele pe care le voi face la Amsterdam, caci pe 24 iulie voi avea primul contact cu mult-laudatul oras. O sa va dati voi seama cand o sa urmeze saptamana cu poze...

Acum va las, ca trebuie sa ma intorc la munci. Paaaa!!!


P.S. Ce era sa uit!!! M-am lasat de Travian. Asta da realizare! Cum am reusit?! M-am enervat pe aerele de superioritate ale unor "lideri" cu cas la gura si am dat delete la cont. Pacat ca nu ma pot lasa si de shopping la fel de usor.